Scripture Readings
Composite 6 - Exodus 12, 13; Numbers 8; Leviticus 12 (Vespers)
1The Lord spoke to Moses on the day on which he brought the children of Israel out of the land of Egypt, saying, ‘Sanctify to me every first-born, first produced that opens every womb among the children of Israel’. And Moses said to the people, ‘Remember this day, on which you came out of Egypt, from the house of slavery, for the Lord has brought you out from there with a mighty hand. And keep his law. And it shall be that when the Lord God brings you into the land of the Chananites, in the way that he swore to your fathers, you shall set apart everything that opens the womb; the males to the Lord. But if after this your son asks you, saying, “What is this?”, you will say to him, “God brought us out of Egypt, from the house of slavery, with a mighty hand. And when Pharao hardened his heart against sending us out, the Lord slew every first-born in the land of Egypt, from the first-born of humans to the first-born of animals. This is why I sacrifice everything that opens the womb; the males to the Lord, and every first-born of my sons I will redeem”. And it will be for a sign upon your hand, and immovable before your eyes, because thus said the Lord the Almighty, “All the first-born of your sons you will give me. And it shall be that everyone who gives birth to a male child shall circumcise the flesh of its foreskin on the eighth day. And for thirty three days he will not come into the sanctuary of God to the Priest, until the days of purification are completed. And after this he will offer an unblemished yearling lamb to the Lord for a holocaust, and a young pigeon or turtle dove to the Priest at the door of the Tabernacle of Witness. Or instead of these he will offer two young pigeons or two turtle doves. And the Priest will make atonement for him. Because these have been offered to me as an offering out of all the children of Israel. And I have taken them and sanctified them for myself in place of the first-born of the Egyptians, on the day when I smote every first-born in the land of Egypt from human to beast of burden,” said God the Most High, the Holy One of Israel.’
Isaiah 6.1-12 (Vespers)
1În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
2Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.
3Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
4Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum.
5Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”
6Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.
7Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”
8Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”
9El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!”
10Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.”
11Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot;
12până va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge un mare pustiu.
Composite 7 - Isaiah 19.1, 3, 4-5, 12, 16, 19-21 (Vespers)
1See, the Lord will be seated on a light cloud and will come to Egypt and the idols of Egypt will be shaken at his presence and their heart will be worsted within them. ‘And their spirit will be troubled within them, and I will frustrate their counsel and hand Egypt over into the hands of harsh lords,’ says the Lord Sabaoth. And the Egyptians will drink water that is beside the sea, while the river will fail and be dried up. Thus says the Lord, ‘Where now are your wise men? And let them declare to you and let them say, “What has the Lord Sabaoth planned against Egypt?” On that day the Egyptians will be like women, in fear and trembling in the presence of the hand of the Lord Sabaoth, which he will bring against them. And there will be an Altar to the Lord in the country of the Egyptians and a pillar to Lord at its border. And it will be for a sign for ever to the Lord in the country of Egypt, because they will cry to the Lord and he will send them a man who will save them. And the Lord will be known to the Egyptians. And the Egyptians will know the Lord in that day, and they will offer sacrifice and gift, and they will vow vows to the Lord and pay them.
Luke 2.25-32
(Matins Gospel)
25Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
26Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29„Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
31pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,
32lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”
Hebrews 7.7-17
(Epistle, Meeting)
7Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
8Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu.
9Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;
10căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.
11Dacă, dar, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia leviţilor – căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, şi nu după rânduiala lui Aaron?
12Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.
13În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului.
14Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie.
15Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
16pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare.
17Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.
1 John 3.10-20 (Epistle)
10Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
11Căci vestirea pe care aţi auzit-o de la început este aceasta: să ne iubim unii pe alţii;
12nu cum a fost Cain, care era de la cel rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.
13Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea.
14Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.
15Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.
16Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.
17Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?
18Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
19Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui,
20în orice ne osândeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate lucrurile.
Luke 2.22-40
(Gospel, Meeting)
22Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului –
23după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” –
24şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
25Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
26Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29„Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
31pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,
32lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”
33Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
34Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire.
35Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”
36Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
37Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
38A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.
39După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
Mark 14.10-42 (Gospel)
10Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă ca să le vândă pe Isus.
11Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.
12În ziua dintâi a praznicului Azimelor, când jertfeau paştile, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci paştile?”
13El a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă: mergeţi după el.
14Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul zice: „Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc paştile cu ucenicii Mei?”
15Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.”
16Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit paştile.
17Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
18Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.”
19Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”
20„Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „şi anume, cel ce întinde mâna cu Mine în blid.
21Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.”
22Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.”
23Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el.
24Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
25Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”
26După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit pe Muntele Măslinilor.
27Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentru că este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.”
28Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
29Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.”
30Şi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
31Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.
32S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până Mă voi ruga.”
33A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare.
34El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”
35Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
36El zicea: „Ava – adică: Tată – Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.”
37Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?
38Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”
39S-a dus iarăşi şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte.
40Apoi S-a întors din nou şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.
41În sfârşit, a venit a treia oară şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”