Genesis 14.14-20 (Vespers)

14Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan. 15Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. 16A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său, Lot, cu averile lui, precum şi pe femei şi norodul. 17După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau valea împăratului. 18Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. 19Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. 20Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.

Deuteronomy 1.8-11, 15-17 (Vespers)

8Vedeţi, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.” 9În vremea aceea, v-am spus: „Eu nu vă pot purta singur. 10Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului. 11Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit! 15Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre. 16Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: „Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.”

Deuteronomy 10.14-21 (Vespers)

14Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el. 15Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi. 16Să vă tăiaţi, dar, inima împrejur şi să nu vă mai înţepeniţi gâtul. 17Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri; 18care face dreptate orfanului şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte. 19Să iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. 20Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te alipeşti de El, şi pe Numele Lui să juri. 21El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari şi grozave pe care ţi le-au văzut ochii.

John 20.19-31 (9th Matins Gospel)

19În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. 21Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” 22După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.” 24Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” 26După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 27Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29„Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” 30Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta.

31Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.

Hebrews 11.9-10, 17-23, 32-40 (Epistle, Sunday before Nativity)

9Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. 10Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. 17Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! 18El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!” 19Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi. 20Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare. 21Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.” 22Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale. 23Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului. 32Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci! 33Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, 34au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe. 35Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi. 36Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; 37au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – 38ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. 39Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;

40pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.

Matthew 1.1-25 (Gospel, Sunday before Nativity)

1Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. 2Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui; 3Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; 4Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; 5Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese; 6Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie; 7Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; 8Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; 9Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia; 10Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; 11Iosia a născut pe Iehonia şi fraţii lui, pe vremea strămutării în Babilon. 12După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; 13Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; 14Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; 15Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; 16Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos. 17Deci de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. 18Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. 20Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. 21Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” 22Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: 23„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.” 24Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevasta sa.

25Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu. Şi el I-a pus numele Isus.

Holy Martyr Juliana of Nicomedia and those with her (304)

She was the daughter of a prominent family in Nicomedia during the reign of the persecutor Maximian (286-305). Her parents betrothed her to a nobleman named Eleusius, but without his knowledge, or that of her parents, she had already committed her life to Christ, and consecrated her virginity to him. To put off her suitor, she told him that she would not marry him until he became Prefect. Eleusius went to work using his fortune to bribe and influence those in power, and succeeded in being appointed Prefect of Nicomedia. When he went to Juliana to claim her as his wife, she was forced to confess herself a Christian, saying that she would never marry him unless he gave up the worship of idols and embraced the faith of Christ. For her confession, she was arrested and taken before the Prefect: Eleusius, her once-ardent suitor. He was now filled with an ardent rage toward her and, when she would not renounce her faith, had her subjected to the most sadistic tortures imaginable. Miraculously, she endured these without harm. Witnessing this wonder, 500 men and 130 women from among the pagans confessed Christ. The enraged Prefect had all of them beheaded immediately, followed by Juliana herself. She was eighteen years old when she won the Martyr’s crown.

Our Holy Father Peter, Metropolitan of Moscow (1326)

“Saint Peter was born in Volhynia in 1260 and entered a monastery there at the age of thirteen. Making the Ladder of Saint John Climacus his guide in the monastic life, his obedience, meekness and willingness to undertake tasks that were repugnant to his brethren made him beloved of them all. He also painted icons and was the originator of the Muscovite style of Russian iconography. After some years, he left for the small Monastery of the Transfiguration in order to find the quiet favourable to prayer. Saint Maximus, the metropolitan of Kiev (6 Dec.) visited this monastery and was greatly edified by the virtues of Peter, whom he decided should be his successor as head of the Russian Church. He was confirmed in this resolve by an apparition of the Mother of God, and he made the request to the Patriarch of Constantinople on whom the Russian Church depended. In 1325 therefore Saint Peter was consecrated Metropolitan of Kiev, of which the see had been transferred to Vladimir by Saint Maximus, after the sack of Kiev by the Tatars. Peter’s election was confirmed by a Council, but he immediately encountered opposition from the Russian princes, who were vying with one another for influence over the leader of the Church. Peter’s meekness and charity towards his enemies won him their respect; but although conciliatory in all that concerned himself personally, he was nonetheless strict as regards the faith and moral uprightness. He energetically opposed intense Muslim propaganda, and travelled throughout Russia to confirm the faith. He did not hesitate to risk his life for the sake of making peace among the princes and, foreseeing that Russia would reunite around the principality of Moscow, he transferred his Metropolitanate see to that city and began the construction of the renowned Cathedral of the Dormition in the Kremlin. He gave up his soul to God while at prayer on 21 December 1326, and many miracles of healing were wrought at his tomb.” (Synaxarion)

Saint Procopius of Vyatka, Fool for Christ (1627)

“Saint Procopius, the son of devout peasants, first feigned madness to escape a marriage that was being urged on him. He spent his life in the streets half-naked, slept wherever night overtook him and would never accept the shelter of a house. He used signs to make himself understood and never spoke a word, except to his spiritual father, with whom he would converse normally as a man in possession of all his faculties. When he was given an article of clothing, he wore it for a while out of obedience and then give it away to someone poor. When he visited the sick, he set fire to the beds of those who were going to get better, and rolled up in their sheets those who were going to die. He made many predictions, often by means of disconcerting prophetic signs, whose meaning became clear with the event. He spent thirty years in foolishness for Christ and, having foretold his death, fell asleep in peace in 1627.” (Synaxarion)