Isaiah 2.11-21 (6th Hour)

11Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă, şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. 12Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat; 13împotriva tuturor cedrilor înalţi şi falnici ai Libanului şi împotriva tuturor stejarilor Basanului; 14împotriva tuturor munţilor înalţi şi împotriva tuturor dealurilor falnice; 15împotriva tuturor turnurilor înalte şi împotriva tuturor zidurilor întărite; 16împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. 17Mândria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. 18Toţi idolii vor pieri. 19Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 20În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci; 21şi vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.

Genesis 2.4-19 (Vespers)

4Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. 5În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul. 6Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. 7Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. 8Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. 9Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. 10Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. 11Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. 12Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. 13Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. 14Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. 16Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; 17dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” 18Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” 19Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

Proverbs 3.1-18 (Vespers)

1Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele! 2Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace. 3Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. 4Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. 5Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! 6Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. 7Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău! 8Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale. 9Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: 10căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must. 11Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui. 12Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte! 13Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere! 14Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; 15ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. 16În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. 17Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. 18Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.

St Martinian, monk, of Caesarea in Palestine (422)

“The life of this saint is wonderful beyond measure and is worth reading in full. What did he not endure to fulfil the Law of God? At the age of eighteen, he went off into a mountain in Cappadocia called the Ark and spent 25 years in fasting, vigils and prayer, and struggling with manifold temptations. When a woman came to tempt him and he saw that he would fall into sin with her, he leapt barefoot into the fire and stood in it until the pain brought forth tears from his eyes and he had killed all lust within himself. When other temptations arose, he fled to a lonely rock in the sea and lived there. When, though, in a shipwreck, a woman swam to the rock, he leapt into the sea intending to drown himself. But a dolphin took him upon its back and brought him, by God’s providence, to the shore. He then decided to make nowhere his permanent home but to travel incessantly. Thus he passed through 164 towns in two years, exhorting and advising the people. He finally arrived in Athens, where he died in 422.” (Prologue)

Holy Apostles and Martyrs Priscilla and Aquila

Aquila and his wife Priscilla (or Prisca) were Jews from Pontus who settled in Rome, where they worked as tent-makers. When the Emperor Claudius expelled all Jews from Rome in 49-50, they moved to Corinth. (They may already have been Christians; at that time the Empire made no distinction between Christians and Jews.) In Corinth they hosted the Apostle Paul, who lived and worked with them for awhile (Acts 18:1-3). They worked diligently with the Apostle, traveled with him, and were considered worthy to bring Apollos (December 8) to a full knowledge of the Faith (Acts 18:26)

Priscilla and Aquila returned to Rome around 58, and later went to Ephesus; they were living there when St Paul asked his disciple Timothy, Bishop of Ephesus, to greet them (2 Tim. 4:19). It was probably in Ephesus that they were martyred by the pagans.

St Symeon the Myrrh-streamer, founder of the Chilandar Monastery (1200)

He was born in 1114. In the world, he ruled the kingdom of Serbia as Stephen Nemanja; after ruling wisely and mercifully for many years, he renounced all worldly wealth and glory in 1196 to become a monk. Traveling to the Holy Mountain, he took for his spiritual father his own son Sava, who had preceded him in renouncing royal honor for a life of prayer. Together Symeon (as he was named in monastic life) and his son founded Hilandar monastery. His wife Anna became a nun, taking the name Anastasia; she is also commemorated as a saint of the Church. After his repose, St Symeon’s relics exuded a fragrant and healing myrrh. Saint Sava brought his father’s holy relics back to Serbia. The Synaxarion says “From Saint Symeon’s empty tomb at Chilandar, a vine miraculously sprang up whose dried grape seeds are to this day sent all over the world as a blessing for childless married couples.”