2 Thessalonians 2.13-3.5 (Epistle)

13Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. 14Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos. 15Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. 16Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,

17să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun! 1Încolo, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi ca Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit, cum este la voi, 2şi să fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi; căci nu toţi au credinţa. 3Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău. 4Cu privire la voi, avem încredere în Domnul că faceţi şi veţi face ce vă poruncim. 5Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!

Luke 11.47-12.1 (Gospel)

47Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri. 48Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. 49De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, 50ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii: 51de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! 52Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.” 53După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;

54I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui. 1În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.

Paul the Confessor, Archbishop of Constantinople (ca. 350)

A native of Thessalonica, he rose from secretary to Alexander, Patriarch of Constantinople (commemorated August 30), to deacon, then succeeded St Alexander as Patriarch around 337. For his virtue and his zeal for Orthodoxy he was hated by the Arians, who were still powerful in the Empire. The Arian Emperor Constantius, learning of Paul’s election, exiled him and made the Arian Eusebius Patriarch in his place. St Paul went to Rome, where he joined St Athanasius the Great in exile. Furnished with letters from Pope Julius, he was able to ascend the Patriarchal throne once again upon the death of Eusebius. But once again the Arians were able to put one of their party on the Patriarchal throne: Macedonius, who even went beyond the Arian heresy and denied the divinity of the Holy Spirit. Once again the legitimate, Orthodox Patriarch found himself in exile in Rome. In succeeding years St Paul stood firm for Orthodoxy while complex political and military intrigues swirled around him, with the Orthodox Constans, Emperor of the West (and Constantius’ brother) supporting him while Constantius continued to oppose him. For a time Constans was able to enforce Paul’s place on the Patriarchal throne, but when he died, Constantius banished St Paul to Cucusus on the Black Sea. There, while he was celebrating the Divine Liturgy in the house where he was kept prisoner, the Arians strangled him with his own omophorion. His relics were brought back to Constantinople by the Emperor Theodosius the Great.

Saint Germanus, Archbishop of Kazan (1568)

He was born in Tver to a princely family. Drawn to a life of holiness from his earliest childhood, he became a monk at the age of twenty-five, at the Monastery of St Joseph of Volokolamsk. In time he became Archimandrite of the Monastery of the Dormition at Staritsk; but after a few years he returned to Volokolamsk to live in solitude. When his teacher St Gurias (October 4), first Archbishop of Kazan, reposed, Germanus succeeded him as Archbishop, but continued to live as ascetically as when he was a hermit. He was offered the office of Metropolitan of Moscow, but refused. As a faithful shepherd of his church, he fearlessly confronted Tsar Ivan the Terrible for his many and various cruelties; for this he was killed in 1568 by the Tsar’s assassins.

Note: Recently, a bizarre movement has arisen among some nationalist sectarians in Russia to canonize Ivan the Terrible. Among the many obvious reasons against such an action (which has been firmly rejected by the Patriarch of Moscow), we could list the Tsar’s murder of some of the Church’s own Saints, Germanus among them.