Scripture Readings
Isaiah 6.1-12
(6th Hour)
1În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
2Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.
3Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
4Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum.
5Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”
6Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.
7Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”
8Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”
9El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!”
10Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.”
11Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot;
12până va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge un mare pustiu.
Genesis 5.1-24 (Vespers)
1Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.
2I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om”, în ziua când au fost făcuţi.
3La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.
4După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
5Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.
6La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.
7După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice.
8Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.
9La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.
10După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice.
11Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.
12La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.
13După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
14Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.
15La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.
16După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
17Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.
18La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.
19După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
20Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.
21La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.
22După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
23Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani.
24Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
Proverbs 6.3-20 (Vespers)
3fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el.
4Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!
5Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului…
6Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!
7Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân;
8totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
9Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?
10Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…
11Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
12Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,
13clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele.
14Răutatea este în inima lui, urzeşte lucruri rele întruna şi stârneşte certuri.
15De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată şi fără leac.
16Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte:
17ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
18inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău,
19martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.
20Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
Commemorations
Blessed Nicholas of Pskov, fool for Christ (1576)
“A rare fearlessness is a characteristic of fools for Christ. Blessed Nicholas ran through the streets of Pskov, pretending madness, rebuking people for their secret sins and foretelling what would happen to them. When Tsar Ivan the Terrible entered Pskov, the whole town was in fear and dread of the terrible Tsar… The Tsar, learning about this blessed man, who and what he was, visited him in his tiny room. [Ivan was a great lover of external piety.] It was the first week of the Great Fast. Hearing that the Tsar was coming to visit him, Nicholas found a piece of raw meat and, when the Tsar entered his cell, Nicholas bowed and offered the meat to the Tsar. ‘Eat, little Ivan, eat!’ The terrible Tsar answered him furiously: ‘I am a Christian, and do not eat meat in the Fast.’ Then the man of God retorted, ‘You do that and worse; you feed on men’s flesh and blood, forgetting not only the Fast but God as well.’ This lecture entered deeply into the heart of Tsar Ivan, and he immediately left Pskov in shame, having intended to wreak great slaughter there.” (Prologue)
Holy New Martyr Kyranna (1751)
This pious and beautiful maiden lived in a village near Thessalonica. One day a Janissary, come to collect taxes, laid eyes on her and was struck by lust. When she refused his advances, the wicked official brought her before the judge in Thessalonica and, using other soldiers as false witnesses, said that she had agreed to marry him and to convert to Islam. To all these claims Kyranna replied, ‘I am a Christian, and I have no bridegroom but Christ, to whom I have offered my maidenhood as a dowry. Him I love and for Him I am ready to shed my blood! That is my answer; expect no other from me.’ Having said this, she ‘enclosed herself in silence’ (Synaxarion) and would testify no more. She was cast into prison, where she was tormented and finally beaten to death by her jailer. When she died, a divine Light surrounded her and illumined the entire prison. When news of the miracle spread, the shamed Turkish officials handed over her body to Christians, who laid it to rest outside the city.