Romans 11.13-24 (Epistle)

13V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea 14şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei. 15Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? 16Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. 17Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, 18nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” 20Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te! 21Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. 22Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. 23Şi chiar ei, dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi. 24Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?

Matthew 11.27-30 (Gospel)

27„Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 28Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. 29Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

30Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”

Virgin-Martyr Febronia of Nisibis (310)

Though the daughter of a Roman senator and a great beauty, she fled the world and entered a monastery in Mesopotamia. (So great was her beauty that the abbess had her stand behind a screen while reading to her monastic sisters.) At that time the Emperor Diocletian sent a certain Selenus, along with his nephew Lysimachus, on a mission to find and destroy Christians in the East. Though Selenus was a fierce persecutor of the Christians, Lysimachus felt sympathy for them and secretly protected them whenever he could. Selenus and his party came to Nisibis, where Febronia’s virtue and holiness had already become well-known, though she was still only twenty years old. Selenus summoned her and made every effort to convince her to renounce her faith. When she stood firm, she was first viciously dismembered then beheaded. Lysimachus gathered her relics and took them to the monastery for burial. At the monastery he, together with many soldiers, were baptized. The holy Febronia’s relics worked many healings, and she herself appeared to the other nuns on the anniversary of her repose, standing in her usual place among her sisters. Her relics were translated to Constantinople in 363.

Our Holy Father Dionysios, founder of the Monastery of St John the Forerunner on Mt Athos (1380)

He was born in Koritza in Albania. His elder brother Theodosius went to the Holy Mountain and in time became abbot of the monastery of Philotheou. A few years later Dionysios followed his brother and became a monk under him at Philotheou. A heavenly light began to appear to Dionysios every night at the same place, some distance from his monastery. Believing that the light was a divine sign that he was to build a monastery, Dionysios left the Holy Mountain to seek the help of his brother (now Metropolitan of Trebizond) and the Emperor Alexios Comnenis. From the Emperor he received both money and a Royal Charter, which is still kept at the Monastery of St John the Forerunner, which Dionysios founded in 1380, and which is often referred to as the Dionysiou Monastery. Later, pirates plundered the monastery, and Dionysius went to Trebizond, where he reposed at the age of seventy-two.