Romans 11.13-24 (Epistle)

13V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea 14şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei. 15Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? 16Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. 17Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, 18nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” 20Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te! 21Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. 22Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. 23Şi chiar ei, dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi. 24Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?

Matthew 11.27-30 (Gospel)

27„Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 28Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. 29Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

30Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”

St Tikhon (Tychon), bishop of Amathus in Cyprus (425)

He was born to pious Christian parents on Cyprus. Known for his piety and purity of life, he was became a clergyman, then was made Bishop of Amathus by St Epiphanios (May 12). He served faithfully as bishop in Cyprus for many years, finally reposing in peace. At this time there were still many pagans in Cyprus, and he worked tirelessly as a missionary among them, bringing many to the Faith. He was known as a wonder-worker from his youth. “His father was a baker, and whenever his father left him alone in the shop, he would distribute the bread to the poor without payment. His father reproached him once for doing this, so he prayed to God and their storehouse became so full of grain that they could open the door only with difficulty.” (Prologue) Once he planted a dry slip from a grapevine, and it miraculously turned green and bore fruit. After his repose, on his feast day the vine would be laden with unripe grapes, as usual for this time of year; but during the Divine Liturgy, the grapes would become fully ripened.

Holy Martyrs Tigrios and Eutropios (404)

When St John Chrysostom was exiled, the Great Church caught fire and was destroyed. Most of the people saw this as a judgment upon the City for exiling the holy Archbishop; but St John’s enemies tried to blame his followers and persecuted them fiercely. Two of these loyal followers were Tigrios, a priest, and Eutropios, a reader. Tigrios had been a slave in his youth and was a eunuch; but once he was freed he had given his life selflessly to the service of the Church. The governor, Optatius, had Tigrios viciously tortured, then sent him into exile in Mesopotamia, where he died in captivity. Eutropios, another pure and holy servant of the Church, was flogged with whips and rods, then hanged. Christians carrying his body for burial heard a beautiful angelic chanting in the sky above them.