James 1.19-27 (Epistle)

19Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; 20căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. 22Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. 23Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, 24şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.

27Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

Mark 10.17-27 (Gospel)

17Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 18„Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 19Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” 20El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” 21Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” 22Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii. 23Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!” 24Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 25Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!” 26Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 27Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

Holy Apostle Timothy

This is the Apostle to whom two of St Paul’s Epistles are addressed. He was from Lystra in Lycaonia, born to a pagan Greek father and a Jewish mother. His mother, whose name was Eunice, and his grandmother, Lois, brought him up in piety and love of the Scriptures. The Apostle Paul converted the two women during his first missionary visit to Lystra; returning seven years later, he found Timothy full of zeal for Christ, and baptized him. Timothy became his closest disciple: in his epistles, St Paul calls calls him “my dearly beloved son.” So that Timothy would be able to preach the Gospel in the synagogues, St Paul personally circumcised him.

The Apostle Paul consecrated Timothy as the first bishop of Ephesus. As such, he became a disciple and exarch of St John the Evangelist, who supervised all the churches in Asia. In AD 97, he attempted to oppose the celebration of a festival to Artemis; the pagans, enraged, mobbed him and beat him to death. He was buried near the tomb of St John. In 356 his precious relics were translated (along with those of Sts Andrew and Luke) to Constantinople and enshrined in the Church of the Holy Apostles. In 1204 they were stolen by the Latin Crusaders when they pillaged the city.

Holy Martyr Anastasius of Persia (628)

He was a Persian, the son of a Magus, a soldier in the Persian army under Chosroes II, who at that time was making inroads into the Christian Empire. His Persian name was Magundat. Chosroes captured Jerusalem in 614, and carried away the Precious Cross as a trophy. Magundat heard of this, and of all the miracles worked by the Cross; and he wondered why the ruins of an instrument of torture were so revered by the Christians. Seeking out Christian elders to answer his questions, he learned of the Incarnation, life, Crucifixion and Resurrection of the Christ, and with joy embraced the Christian Faith as Truth. He was baptized by St Modestus, Patriarch of Jerusalem, and given the name of Anastasius. At the same time, he took monastic vows. For a time he lived in a monastery in Jerusalem, but then went forth, found some Persian Magi at Caesarea, and chastised them for embracing delusions. Since he was in Persian territory (as he well knew), he was taken to the Persian governor, interrogated, imprisoned, and finally taken with other captives to Persia. There, despite many severe tortures, he refused to return to his former error, and was hanged by one hand, strangled, then beheaded.