James 2.1-13 (Epistle)

1Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului. 2Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost; 3şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!”, şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!” 4Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele? 5Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor? 7Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi? 8Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. 9Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de Lege. 10Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. 11Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. 12Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei, 13căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata.

Mark 10.23-32 (Gospel)

23Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!” 24Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 25Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!” 26Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 27Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.” 28Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.” 29Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie 30şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică. 31Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.” 32Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.

Hieromartyr Clement of Ancyra, and Martyr Agathangelus (296)

He was from Ancyra in Galatia, son of a pagan father and a Christian mother named Euphrosyne. His mother prophesied on her deathbed that he would suffer great torments for Christ over many years. After her death he was adopted and reared by a pious woman named Sophia. From the age of twelve, he began to fast and pray like the monks, so that he was soon ordained a deacon, and became Bishop of Ancyra at the age of twenty. His piety and zeal for the faith attracted the attention of the Imperial Governor of the region, who had him arrested. Thus began Clement’s twenty-eight years of almost continuous suffering for the Faith. When he stood firm despite many tortures, he was sent to the Emperor Diocletian in Rome. The Emperor showed him a table set with costly vessels on one side, and another decked with instruments of torture on the other, and bade Clement to make his choice. The Saint replied: “These precious vessels remind how much more glorious must be the eternal good things of Paradise; and these instruments of torture remind me of the everlasting punishments of hell that await those who deny the Lord.”

The Saint was viciously tortured, then transported to Nicomedia, where a converted pagan named Agathangelus (‘good angel’) became his companion. For many years they endured unspeakable torments alternating with long imprisonments, but nothing would move them to deny the precious Faith of Christ. After twenty-eight years of suffering, Agathangelus was beheaded; but Clement was briefly paroled and allowed to celebrate the services of Theophany and to give the holy Communion to his fellow-Christians. A few days later, as he was again celebrating the Divine Liturgy, some pagan soldiers burst into the church and beheaded him at the altar.