John 21.1-14 (10th Matins Gospel)

1După aceea Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat: 2Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună. 3Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.” „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea. 4Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. 5„Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”. 6El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. 7Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. 8Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm decât cam la două sute de coţi. 9Când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. 10Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.” 11Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja. 12„Veniţi de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul. 13Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele. 14Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi.

Galatians 2.16-20 (Epistle)

16Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. 17Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. 19Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

Luke 8.26-39 (Gospel)

26Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. 27Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. 28Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” 29Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustiuri. 30Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. 31Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc. 32Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. 33Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat. 34Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate. 35Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica. 36Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. 37Tot norodul din ţinutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors. 38Omul din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: 39„Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

Holy and Wonderworking Unmercenaries Cosmas and Damian of Asia (3rd c.)

Three pairs of Unmercenary Physicians (Anargyri) named Cosmas and Damian are commemorated (today, on October 17, and on July 1); The two commemorated today lived near Ephesus in Asia. They were of noble birth and well-educated in all the branches of higher learning; but they turned away from worldly knowledge to practice medicine without charge for anyone who sought their help, caring for the rich as well as poor, and even for animals. They used none of the secular tools of medicine, but relied only on the Name of Christ, by which they were enabled to perform countless healings. Both reposed in peace.

Holy New Martyr Helen of Sinope (18th c.)

She was a maiden of fifteen who lived with her parents in the Christian enclave of Sinope in Pontus during the 1700s. One day, as she went to the marketplace, she passed by the house of the local Pasha (governor), who, seeing her beauty, was seized by lust for her. He ordered his servants to bring her to him, and made two attempts to defile her; each time, however, he was prevented by a mysterious power that kept him from her like an invisible wall. Determined to have his way for her, he kept her prisoner in his house; but she was able to slip away and run home to her parents’ house.

Enraged that his prey had escaped, the Pasha called together the leaders of the Christian community and promised that, unless Helen were handed over to him, all the Christians in the town would be massacred. Grief-stricken and fearful, the leaders persuaded Helen’s father to return the girl to the palace. The vile Pasha made several more attempts to rape the Saint, but once again he was restrained as if by an invisible wall as she recited the Six Psalms and all the prayers that she knew by heart. Realizing that he was powerless against her, the Pasha had her thrown in the common jail, then ordered that she be tortured to death. The executioners subjected the maiden to several cruel torments before killing her by driving two nails into her skull and beheading her. They then put her body in a sack and threw it in the Black Sea.

Some Greek sailors followed a heavenly light to the place where the sack had sunk, and divers retrieved the Saint’s relics, which immediately revealed themselves as a source of healing for many. Her body was taken to Russia; her head was placed in the church in Sinope, where it continued to work miracles, especially for those who suffered from headaches. When the Greeks were driven from Sinope in 1924, refugees took the head with them. It is venerated today in a church near Thessalonika.