Romans 9.18-33 (Epistle)

18Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea. 19Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?” 20Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”? 21Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? 22Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere; 23şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? 24Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri, 25după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită. 26Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.” 27Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită. 28Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui.” 29Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.” 30Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă; 31pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 32Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire,

33după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere: şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine.”

Matthew 11.2-15 (Gospel)

2Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos 3şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” 4Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: 5orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. 6Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” 7Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 8Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor. 9Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc; 10căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.” 11Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. 12Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea. 13Căci până la Ioan au prorocit toţi Prorocii şi Legea. 14Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie care trebuia să vină. 15Cine are urechi de auzit să audă.

St Cyril, archbishop of Alexandria (444)

“St Cyril was… from Alexandria, born about the year 376, the nephew of Theophilus, Patriarch of Alexandria, who also instructed the Saint in his youth. Having first spent much time with the monks of Nitria, he later became the successor to his uncle’s throne in 412. In 429, when Cyril heard tidings of the teachings of the new Patriarch of Constantinople, Nestorius, he began attempting through private letters to bring Nestorius to renounce his heretical teachings about the Incarnation; and when the heresiarch did not repent, Saint Cyril, together with Pope Celestine of Rome, led the Orthodox opposition to his error. Saint Cyril presided over the Third Ecumenical Council of the 200 holy Fathers in the year 431, who gathered in Ephesus under Saint Theodosius the Younger. At this Council, by his most wise words he put to shame and convicted the impious doctrine of Nestorius, who, although he was in town, refused to appear before Cyril. Saint Cyril, besides overthrowing the error of Nestorius, has left to the Church full commentaries on the Gospels of Luke and John. Having shepherded the Church of Christ for thirty-two years, he reposed in 444.” (Great Horologion)

Today we commemorate St Cyril’s repose. He is also commemorated on January 18, the date of his restoration to his see in Alexandria after he had been driven out by Nestorians.

St Columba of Iona (597)

He was born to a prominent noble family, the Ui-Niall clan of Ireland, but he forsook all worldly things and became a monk at a young age. He founded the monasteries of Derry and Durrow, and traveled as a missionary in Ireland for almost twenty years. In 565 he settled on the island of Iona, off the coast of Scotland; there he remained for 32 years, establishing the famous monastery of Iona and continuing in his missionary labors. He reposed in peace at Iona.

Saint Kyril of Belozersk (1427)

He was born in Moscow in 1337, and took up the monastic life while young. Though he desired a life of strict silence and solitude, he was made abbot of the Simonov Monastery against his will. After a few years, obeying a revelation from the most holy Theotokos, he left his abbacy and went to the wilderness of Belozersk (White Lake) to live as a hermit. Others gathered there to live under his guidance, and in time the community became the Monastery of Belozersk. Saint Kyril was sought from far off as a staretz, or spiritual father, and was granted gifts of wonderworking. His humility was remarkable, as the following story shows.

Once one of his monks conceived a terrible hatred for Kyril, which tormented him for a whole year. Finally the monk worked up the courage to reveal his hatred to Kyril himself. Though the monk was full of shame and remorse at his malicious passion, Kyril comforted him and said, ‘All the others are in error about me; only you have perceived my unworthiness.’ Saint Kyril then forgave the man and sent him away with his blessing.

Saint Kyril reposed in peace in 1427, at the age of ninety.