Scripture Readings
Composite 6 - Exodus 12, 13; Numbers 8; Leviticus 12 (Vespers)
1The Lord spoke to Moses on the day on which he brought the children of Israel out of the land of Egypt, saying, ‘Sanctify to me every first-born, first produced that opens every womb among the children of Israel’. And Moses said to the people, ‘Remember this day, on which you came out of Egypt, from the house of slavery, for the Lord has brought you out from there with a mighty hand. And keep his law. And it shall be that when the Lord God brings you into the land of the Chananites, in the way that he swore to your fathers, you shall set apart everything that opens the womb; the males to the Lord. But if after this your son asks you, saying, “What is this?”, you will say to him, “God brought us out of Egypt, from the house of slavery, with a mighty hand. And when Pharao hardened his heart against sending us out, the Lord slew every first-born in the land of Egypt, from the first-born of humans to the first-born of animals. This is why I sacrifice everything that opens the womb; the males to the Lord, and every first-born of my sons I will redeem”. And it will be for a sign upon your hand, and immovable before your eyes, because thus said the Lord the Almighty, “All the first-born of your sons you will give me. And it shall be that everyone who gives birth to a male child shall circumcise the flesh of its foreskin on the eighth day. And for thirty three days he will not come into the sanctuary of God to the Priest, until the days of purification are completed. And after this he will offer an unblemished yearling lamb to the Lord for a holocaust, and a young pigeon or turtle dove to the Priest at the door of the Tabernacle of Witness. Or instead of these he will offer two young pigeons or two turtle doves. And the Priest will make atonement for him. Because these have been offered to me as an offering out of all the children of Israel. And I have taken them and sanctified them for myself in place of the first-born of the Egyptians, on the day when I smote every first-born in the land of Egypt from human to beast of burden,” said God the Most High, the Holy One of Israel.’
Isaiah 6.1-12 (Vespers)
1În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
2Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.
3Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
4Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum.
5Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”
6Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.
7Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”
8Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”
9El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!”
10Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.”
11Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot;
12până va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge un mare pustiu.
Composite 7 - Isaiah 19.1, 3, 4-5, 12, 16, 19-21 (Vespers)
1See, the Lord will be seated on a light cloud and will come to Egypt and the idols of Egypt will be shaken at his presence and their heart will be worsted within them. ‘And their spirit will be troubled within them, and I will frustrate their counsel and hand Egypt over into the hands of harsh lords,’ says the Lord Sabaoth. And the Egyptians will drink water that is beside the sea, while the river will fail and be dried up. Thus says the Lord, ‘Where now are your wise men? And let them declare to you and let them say, “What has the Lord Sabaoth planned against Egypt?” On that day the Egyptians will be like women, in fear and trembling in the presence of the hand of the Lord Sabaoth, which he will bring against them. And there will be an Altar to the Lord in the country of the Egyptians and a pillar to Lord at its border. And it will be for a sign for ever to the Lord in the country of Egypt, because they will cry to the Lord and he will send them a man who will save them. And the Lord will be known to the Egyptians. And the Egyptians will know the Lord in that day, and they will offer sacrifice and gift, and they will vow vows to the Lord and pay them.
Luke 2.25-32
(Matins Gospel)
25Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
26Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29„Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
31pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,
32lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”
Hebrews 7.7-17
(Epistle, Meeting)
7Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
8Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu.
9Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;
10căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.
11Dacă, dar, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia leviţilor – căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, şi nu după rânduiala lui Aaron?
12Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.
13În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului.
14Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie.
15Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
16pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare.
17Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.
1 Corinthians 8.8-9.2 (Epistle)
8Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.
9Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
10Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?
11Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele pentru care a murit Hristos!
12Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.
13De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.
1Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu în Domnul?
2Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
Luke 2.22-40
(Gospel, Meeting)
22Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului –
23după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” –
24şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
25Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
26Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29„Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
31pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,
32lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”
33Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
34Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire.
35Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”
36Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
37Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
38A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.
39După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
Matthew 25.31-46 (Gospel)
31Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
33şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
34Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
36am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”
37Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”
40Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
41Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”
44Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
45Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
46Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”