1 Corinthians 10.23-28 (Epistle)

23Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia. 25Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului. 26Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.” 27Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului. 28Dar dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor”, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”

1 Thessalonians 4.13-17 (Epistle, Departed)

13Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. 14Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. 15Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. 16Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. 17Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Luke 21.8-9, 25-27, 33-36 (Gospel)

8Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul” şi „Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei. 9Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.” 25Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; 26oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. 27Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. 33Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 34Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. 35Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. 36Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”

John 5.24-30 (Gospel, Departed)

24Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. 25Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia. 26Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. 27Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. 28Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. 30Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Holy Martyr Tryphon (250)

He was the son of humble, pious parents in Phrygia, and as supported himself keeping geese. At a very early age he was granted the gift of healing illnesses of man and animals, and driving out unclean spirits.

The daughter of the Emperor Gordian (238-244) was possessed by a demon, which no physician or pagan sorcerer had been able to drive away. One day the demon shouted, ‘Only Tryphon is able to drive me out!’ Gordian sent servants to scour the Empire in search of the unknown healer; eventually their inquiries led them to the teenaged goose-keeper, and they brought him to Rome, where his prayers immediately drove out the demon. The Emperor showered Tryphon with gifts, which he gave away to the poor on his journey homeward.

When the persecution of Christians under Decius (250) broke out, Tryphon was denounced to the regional government as a dangerous promoter of Christianity (though he had continued to live as a humble peasant, his miracles and healings had made him known). His former service to the Emperor was either forgotten or of no account to the governor, who had him viciously tortured, then sent to Nicaea for further interrogation. There, when no torment would persuade him to deny Christ or worship the idols, he was beheaded outside the city gates. His relics were returned to Lampsacus, near his home, where he continued to work many miracles of healing.

Saint Tryphon is especially invoked for the protection of gardens and farmland against locusts, reptiles, and all small pests.

Holy Martyrs Perpetua and Felicity, and those with them at Carthage (203)

Perpetua, Felicity, Saturus, Saturninus, Secundus and Revocatus were all young catechumens living near Carthage. Perpetua was of noble birth; Felicity (Felicitas) was her slave. All were arrested under Emperor Valerian’s persecution and sent to Carthage. Perpetua had a young child still at the breast, which she asked to take with her.

The holy martyrs appeared before the tribunal and joyfully received their sentence of condemnation to be thrown to the wild beasts in the arena. Felicity, who was eight months pregnant, was concerned that her martyrdom might be postponed because of her pregnancy, but at the prayers of her friends, she went into labor three days before the games. As she groaned in labor, a jailer mocked her, telling her that the pain she felt was nothing to the pain that she would feel in the arena. The Saint replied, ‘Here I suffer for myself; then there will be Another with me, who will suffer with me; and my sufferings will be for Him!’ When she gave birth, she entrusted her newborn child to the care of a Christian couple and prepared for her end.

On the day of the games, the brothers and sisters in Christ entered the arena together. The men were soon killed by the beasts, but Perpetua and Felicity, though mauled, remained alive. The impatient persecutors ordered that they be beheaded. Walking to the center of the arena, the two spiritual sisters exchanged the kiss of peace and gave up their souls to God.

Our Holy Mother Brigid of Kildare (524)

Her name is also spelled Brigit or Bridget; she is considered, equally with St Patrick (March 17), patron of Ireland. She was born in Ulster of a noble Irish family which had been converted by St Patrick. She was uncommonly beautiful, and her father planned to marry her to the King of Ulster. But at the age of sixteen she asked her Lord Jesus Christ to make her unattractive, so that no one would marry her and she could devote herself to Him alone. Soon she lost an eye and was allowed to enter a monastery. On the day that she took monastic vows, she was miraculously healed and her original beauty restored.

Near Dublin she built herself a cell under an oak tree, which was called Kill-dara, or Cell of the Oak. Soon seven other young women joined her and established the monastery of Kill-dara, which in time became the cathedral city of Kildare. The monastery grew rapidly and became a double monastery with both men’s and women’s settlements, with the Abbess ranking above the Abbot; from it several other monasteries were planted throughout Ireland. (Combined men’s and women’s monastic communities are virtually unknown in the east, but were common in the golden age of the Irish Church).

The Saint predicted the day of her death and fell asleep in peace in 524, leaving a monastic Rule to govern all the monasteries under her care. During the Middle Ages her veneration spread throughout Europe.