Isaiah 43.9-14 (Vespers)

9Să se strângă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi prorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: „Adevărat!” – 10„Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul – voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost niciun dumnezeu, şi după Mine nu va fi. 11Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun mântuitor! 12Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin între voi: voi Îmi sunteţi martori – zice Domnul – că Eu sunt Dumnezeu. 13Eu sunt de la început, şi nimeni nu izbăveşte din mâna Mea; când lucrez Eu, cine se poate împotrivi? 14Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: Din pricina voastră, trimit pe vrăjmaş împotriva Babilonului şi cobor pe toţi fugarii, chiar şi pe haldei, pe corăbiile cu care se făleau.

Wisdom of Solomon 3.1-9 (Vespers)

Wisdom of Solomon 5.15-6.3 (Vespers)

Matthew 28.16-20 (1st Matins Gospel)

16Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus să meargă. 17Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

Hebrews 11.33-12.2 (Epistle)

33Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, 34au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe. 35Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi. 36Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; 37au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – 38ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. 39Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;

40pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi. 1Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. 2Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Matthew 10.32-33, 37-38, 19.27-30 (Gospel)

32De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; 33dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. 37Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. 38Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. 27Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” 28Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 29Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.

30Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.

St Nikephoros the Confessor, patriarch of Constantinople (829)

He was born in Constantinople around 758, of pious parents: his father had been exiled under Constantine Copronymus for his steadfast veneration of the holy icons. Nikephoros served in the imperial palace as a secretary, but later renounced worldly success to struggle in monastic life near Constantinople. He built and administered a monastery which soon became filled with monks; but he himself never took the monastic habit, feeling himself unworthy. Though a layman, he took part in the Seventh Ecumenical Council at the request of the Emperor and Patriarch because of his remarkable knowledge of Holy Scripture. Much against his will, he was made Patriarch of Constantinople at the death of Patriarch Tarasios. He was made a monk, then elevated through all the priestly orders in a few days, then enthroned at St Sophia in 806.

A few years later, the Emperor Leo the Armenian took the throne. Patriarch Nikephoros, as was customary, sent him a Confession of the Orthodox Faith to sign. Leo put off signing the document until his coronation, then revealed himself to be an Iconoclast heretic. The Patriarch tried quietly to bring him back to the Orthodox faith, but to no avail. When the Emperor, in his turn, tried to make the holy Nikephoros bow to iconoclasm, the Patriarch clearly and publicly upheld the veneration of the holy Icons. For this he was deposed and driven into exile at the Monastery of St Theodore, which he himself had founded. Here he reposed, having served for nine years as Patriarch, and thirteen years in exile and privation.

Holy New Martyr Constantine (1819)

He was born a Muslim on the island of Lesbos (Mitylene), but became convinced of the truth of Christ after he was healed of a serious illness by the aid of holy water in a church. He traveled to the Holy Mountain and was baptised at the monastery of Kapsokalyvia. Later, he was seized by the Turks, who first tortured him viciously and, when he would not deny the Faith, hanged him in Constantinople.

Hieromartyr Erazmo of Ochrid (303)

“This saint was born in Antioch and lived in the reigns of Diocletian and Maximian. He lived in strict asceticism on Mount Lebanon, and was endowed by God with great wonderworking gifts. As a bishop, he set out to preach the Gospel. Arriving at the city of Ochrid, he restored the son of a man called Anastasius to life by his prayers, and baptised him. At this time, Erazmo baptised many other pagans and tore down the idolatrous altar in Ochrid. For this he was denounced to the Emperor Maximian, who was at that time staying in Illyria. The Emperor brought him before the copper image of Zeus, and ordered him to bring sacrifices and worship the idol. St Erazmo, by his power, caused a terrible dragon to come out of the statue, which terrified all the people. The saint then worked another wonder, and the dragon died. Then the saint preached Christ and baptised 20,000 souls. The furious Emperor commanded that all 20,000 be beheaded, and put Erazmo to harsh torture, before throwing him into prison. But an angel of God appeared to him, as once to the Apostle Peter, and led him out of the prison. After that, this servant of God went to Campania, where he preached the Gospel to the people, then returned again to the town of Hermelia, where he withdrew to a cave and lived in asceticism for the rest of his days. At the time of his death, he prostrated three times towards the East and, with upraised hands, prayed to God to forgive and give eternal life to all those who would, with faith, call upon his name. At the end of his prayer, a voice was heard from heaven: ‘Let it be as thou hast asked, My little healer Erazmo!’ The saint looked up once more to heaven with great joy and saw a wreath of glory descending upon him, and a choir of angels, prophets, apostles and martyrs waiting to receive his holy soul. He finally cried: ‘Lord, receive my spirit!’, and breathed his last, in about the year 303. The cave and chapel of St Erazmo stand to this day not far from Ochrid, and from there is proclaimed to this day the great power of the man of God, Erazmo the hieromartyr.” (Prologue)

Note: St Erazmo is commemorated on May 4th in the Slavonic Menaion, but St Nikolai Velomirovich gives today as the date on which he was been commemorated in Ochrid “from time immemorial”.