Isaiah 5.7-16 (6th Hour)

7Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate, şi când colo, iată strigăte de apăsare! 8Vai de cei ce înşiră casă lângă casă şi lipesc ogor lângă ogor până nu mai rămâne loc, şi locuiesc în mijlocul ţării! 9Iată ce mi-a descoperit Domnul oştirilor: „Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite. 10Chiar zece pogoane de vie nu vor da decât un bat, şi un omer de sămânţă nu va da decât o efă.” 11Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare şi şed până târziu noaptea, şi se înfierbântă de vin! 12Harpa şi lăuta, timpanul, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului şi nu văd lucrul mâinilor Lui. 13De aceea, poporul meu va fi dus pe neaşteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, şi gloata lui se va usca de sete. 14De aceea, îşi şi deschide Locuinţa morţilor gura şi îşi lărgeşte peste măsură gâtlejul, ca să se coboare în ea măreţia şi bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui gălăgioasă şi veselă. 15Şi astfel, cei mici vor fi doborâţi, cei mari vor fi smeriţi, şi privirile trufaşe vor fi plecate. 16Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată, şi Dumnezeul cel sfânt va fi sfinţit prin dreptate.

Genesis 4.8-15 (Vespers)

8Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât. 9Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” 10Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. 11Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! 12Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.” 13Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. 14Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de faţa Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.” 15Domnul i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.” Şi Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.

Proverbs 5.1-15 (Vespers)

1Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea şi pleacă urechea la învăţătura mea, 2ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă. 3Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; 4dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. 5Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa morţilor. 6Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge. 7Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele: 8depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei, 9ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi; 10ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia; 11ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi, 12şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea? 13Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau? 14Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!” 15Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău.

Composite 2 - Proverbs 10, 3, 8 (Vespers, St Raphael)

1The memory of a just man is praised, and the Lord’s blessing is upon his head. Blessed is one who has found wisdom; a mortal who knows understanding. To import her is better than treasures of gold and silver. She is more valuable than precious stones; nothing of value equals her worth. Justice proceeds from her mouth; she bears law and mercy on her tongue. Therefore, my children, listen to me, for I speak weighty things. And blessed is the one who keeps my ways. For my goings out are the goings out of life, and favour is prepared from the Lord. Therefore I exhort you, and utter my voice to the children of humankind. Because I, Wisdom, have prepared counsel, knowledge and understanding. I have called on them. Counsel and sureness are mine; prudence is mine, strength is mine. I love those who are my friends, while those who seek me will find grace. You innocent, then, understand cunning; you untaught, take it to heart. Listen to me, for I will speak weighty things, and I will open right things from my lips. Because my throat will meditate truth; lying lips are abominable before me. All the words of my mouth are with justice, there is nothing crooked in them nor twisted. They are all straight for those who understand, and right for those who find knowledge. For I teach you what is true, that your hope may be in the Lord and that you may be filled with spirit.

Proverbs 10.31-11.12 (Vespers, St Raphael)

31Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. –

32Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi. 1Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută. 2Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi. 3Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea. 4În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte. 5Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui. 6Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor. 7La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită. 8Cel neprihănit este scăpat din strâmtorare, şi cel rău îi ia locul. 9Cu gura lui, omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă. 10Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie. 11Cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. – 12Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. –

Wisdom of Solomon 4.7-15 (Vespers, St Raphael)

St Porphyrius, bishop of Gaza (420)

He was born to a wealthy, noble family in Thessalonica around 347. Filled more and more with a yearning for God, he abandoned his worldly possessions and traveled to Egypt, living for five years as a monk at Sketis. From there he went to Palestine, where he lived for another five years in a cave in the Jordan desert. Suffering from a severe ailment, he was forced to move to Jerusalem; there he was suddenly and completely cured following a vision on Golgotha, in which he saw the Good Thief come down from the cross to lead him to Christ, who gave the Cross into his keeping.

Porphyrius took up the trade of a shoemaker in Jerusalem to provide for his few needs. His humility and charity became so well-known that the Bishop of Jerusalem ordained him to the priesthood at the age of forty-five, and made him Stavrophylax, keeper of the True Cross of the Savior — thus fulfilling Porphyrius’ vision on Golgotha. Three years later, much against his will, he was elected Bishop of Gaza.

Throughout his episcopate he was persecuted by the pagans who still dominated the life of that city — though he was able to convert many of them by his own example of holiness, and by the many miracles that were wrought through his intercessions. Once, when the city was suffering from a long drought, the Saint gathered the city’s Christians (who numbered no more than 280), told them to fast, and celebrated an all-night vigil. The next morning, as the Bishop and his entire flock went in procession through the city it began to rain. At this, 127 pagans were converted. When the pagans’ violent attacks continued, Porphyrius appealed to the Emperor Arcadius for an edict closing of the pagan temples in Gaza. With the support of St John Chrysostom the edict was issued. When the Imperial representatives entered Gaza, accompanied by Bishop Porphyrius bearing the Cross, the statue of Aphrodite in the city’s main temple shattered into pieces. Eight temples were destroyed, and a Church was built on the site of the largest. Hundreds of pagans embraced the Faith and, after instruction, were baptized by the Saint.

After twenty-five years as bishop, during which he had seen his see transformed from a small flock of beleaguered Christians into a Christian territory, Saint Porphyrius reposed in peace in 420.

St Photini the Samaritan Woman, and those with her (66)

She was the Samaritan Woman who met Christ at Jacob’s Well (John ch. 4). She repented, and told her townsmen that she had met the Christ, for which she is sometimes called the first to proclaim the Gospel of Christ. She converted her four sisters (Phota, Photis,Parasceva, and Cyriaca), and her sons (Victor and Joses), and all of them became tireless evangelists for Christ. After the martyrdom of the holy Apostles Peter and Paul, she traveled to Carthage to proclaim the Gospel there. She, with her Christian sisters and sons, all met martyrdom under the persecutions of Nero. She is also commemorated on the Sunday of the Samaritan Woman during the Paschal season.