Mark 16.1-8 (2nd Matins Gospel)

1După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. 2În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. 3Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” 4Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. 5Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. 6El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. 7Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.” 8Ele au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

Ephesians 2.14-22 (Epistle)

14Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, 15şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; 16şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. 17El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. 18Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. 19Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, 20fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. 21În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

22Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Luke 10.25-37 (Gospel)

25Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” 27El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 28„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.” 29Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 30Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. 31Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. 32Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. 33Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. 35A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.” 36Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” 37„Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.

Holy Apostles of the Seventy Olympas, Rodion, Erastus, Sosipater and Quartus

All of these Apostles were among the Seventy, and all are mentioned by St Paul in Romans 16. Saints Olympas and Rodion followed St Peter to Rome and were beheaded under Nero around the year 54. The other three reposed in peace after serving the Church as bishops: St Sosipater as Bishop of Iconium; St Erastus (described by St Paul as city treasurer of Corinth) as Bishop of Paneas (Caesarea Philippi); St Quartus as Bishop of Beirut. Quartus is said to have converted most of the citizens of Beirut to faith in Christ before his repose.

Our Venerable Father Arsenios of Cappadocia, the Wonderworker (1924)

“Cappadocia (in eastern Turkey) is virtually devoid of Christians now, but in 1840, when St Arsenios was born there, there were still vital Orthodox communities. He became a monk and was sent to his native town, Farasa, to serve the people. He became known as a mighty intercessor before God, praying for all who came to him, Muslims as well as Christians. His countless miracles of healing became known throughout Cappadocia; those who could not come to see him would sometimes send articles of clothing for him to pray over. He became known as Hadjiefendis, a Muslim term of honour for pilgrims, because he made pilgrimage to the Holy Land every ten years on foot. He never accepted any gifts in return for his prayers and healings, saying ‘Our faith is not for sale!’

“He concealed his holiness as much as he could beneath a rough and sharp-tempered exterior. If anyone expressed admiration for him, he would reply “So you think I’m a saint? I’m only a sinner worse than you. Don’t you see that I even lose my temper? The miracles you see are done by Christ. I do no more than lift up my hands and pray to him.” But as the Scriptures say, the prayers of a righteous man avail much, and when St Arsenios lifted up his hands, wonders often followed.

“He lived in a small cell with an earthen floor, fasted often and was in the habit of shutting himself in his cell for at least two whole days every week to devote himself entirely to prayer.

“Father Arsenios predicted the expulsion of the Greeks from Asia Minor before it happened, and organized his flock for departure. When the expulsion order came in 1924, the aged Saint led his faithful on a 400-mile journey across Turkey on foot. He had foretold that he would only live forty days after reaching Greece, and this came to pass. His last words were “The soul, the soul, take care of it more than the flesh, which will return to earth and be eaten by worms!” Two days later, on November 10, 1924, he died in peace at the age of eighty-three. Since 1970, many apparitions and miracles have occurred near his holy relics, which reside in the Monastery of Souroti near Thessalonica. He was officially glorified by the Patriarchate of Constantinople in 1986.”

— Source: Orthodox Parish of St John of Kronstadt (UK)

The primary source for the life of St Arsenios is Saint Arsenios the Cappadocian, compiled by Elder Païsios of the Holy Mountain, who was baptized as an infant by the Saint.