Acts 19.1-8 (Epistle, Forerunner)

1Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici 2şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” 3„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” 4Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. 6Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau. 7Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi. 8În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.

Hebrews 11.17-23, 27-31 (Epistle)

17Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! 18El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!” 19Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi. 20Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare. 21Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.” 22Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale. 23Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului. 27Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. 28Prin credinţă a prăznuit el Paştile şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei. 29Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi. 30Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile. 31Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.

John 1.29-34 (Gospel, Forerunner)

29A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! 30El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un Om care este înaintea mea, căci era înainte de mine. 31Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” 32Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. 33Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” 34Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

Mark 9.42-10.1 (Gospel)

42Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. 43Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, 44unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. 45Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, 46unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. 47Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să fii aruncat în focul gheenei, 48unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. 49Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.

50Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.” 1Isus a plecat de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.

The Synaxis of the Venerable and Illustrious Prophet, Forerunner and Baptist of the Lord, John.

On the day after a great Feast we usually honor the servant of the Mystery; today we honor him who baptized the Lord: the blessed Forerunner, “greatest of the Prophets, most noble of those born of women, voice of the Word, herald of Grace, swallow presaging the spiritual spring, torch and beacon of the divine Light, spiritual dawn announcing the Sun of Righteousness, and as terrestrial angel and celestial man, stationed at the border of heaven and earth, uniting the Old and the New Testaments” (Synaxarion).

New Martyr Athanasius of Attalia (1700)

A native of Attalia, he lived in Smyrna. Once he unguardedly spoke the opening words of the Muslim confession of faith, “There is no god but God.” Hearing this, some Turks immediately surrounded him and took him to the court, claiming that he had embraced Islam. This he vehemently denied, assuring them that he was a Christian and that the words he had spoken would be unremarkable to any Christian. He was thrown into prison as an apostate and, after a sham trial, beheaded. His body was thrown to the dogs, but the usually voracious animals refused to touch his body, and it was removed by some pious Christians and given honorable burial.

Our Venerable Father Cedd, Bishop of Essex and Abbot of Lastingham (664)

He and his brother Chad (Mar. 2) were from an English family, educated under Saint Aidan (Aug. 31) of Lindisfarne. Both brothers entered monastic life at Lindisfarne and later became bishops. Cedd travelled as an evangelist among the people of Essex, where Saint Finan (Feb. 17) consecrated him to be their first bishop. He founded two monasteries in Essex, one of whose churches still stands; he built yet another monastery at Lastingham in Yorkshire, where he lived until his repose. He spoke both Irish and Anglo-Saxon, and served as a translator for the Irish at the Synod of Whitby in 664. He reposed at Lastingham not long after the Synod.