Scripture Readings
John 20.11-18
(8th Matins Gospel)
11Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.
12Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare.
13„Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.”
14După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
15„Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”
16Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”
17„Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
18Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.
1 Corinthians 1.10-18 (Epistle)
10Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.
11Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri.
12Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” – „Şi eu, al lui Apolo!” – „Şi eu, al lui Chifa!” – „Şi eu, al lui Hristos!” –
13Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?
14Mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp şi Gaiu,
15pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.
16Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
17De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.
18Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.
Matthew 14.14-22 (Gospel)
14Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
15Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.”
16„N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „daţi-le voi să mănânce.”
17Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”
18Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”
19Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
20Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri.
21Cei ce mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
22Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.
Commemorations
Apostles Silas, Silvanus, Crescens, Epenetus, and Andronicus of the Seventy
St Silas was a companion and fellow-worker of the Apostle Paul (see Acts 15). He became Bishop of Corinth and reposed in peace. St Silvanus became Bishop of Thessalonica and reposed in peace. St Crescens, mentioned by St Paul in 2 Timothy 4:10, became Bishop of Chalcedon. St Epenetus, praised by St Paul in Romans 16:5 as “my well-beloved Epenetus, the first-fruits of Achaia” (that is the first Christian from the Greek land) became Bishop of Carthage. St Andronicus and his fellow-worker Junia are also commemorated May 17.
Hieromarytyr Polychronius, Bishop of Babylon, and those with him (251)
“When the Emperor Decius conquered Babylon, he arrested Polychronius, together with three priests, two deacons and two baptised princes, Eudin and Senis. Polychronius would make no reply before the Emperor, but kept silent, while St Parmenius, one of the priests, spoke for them all. The Emperor took the bishop and priests to Persia, to the city of Kordoba, and had them beheaded with an axe, but he took the princes with him to Rome, threw them first to the wild beasts and then had them slain with the sword. They all suffered with honour in 251.” (Prologue)
Venerable Angelina, Princess of Albania.
She was the daughter of Scanderbeg, Albania’s national hero. She married Stefan, Prince of Serbia, a kinsman of Scanderbeg who sought refuge in his court. Stefan, a gentle, God-fearing man, had been blinded by the Turkish Sultan. Princess Angelina, loving him despite his loss of his vision and his worldly kingdom, married him with her father’s blessing. Together they had two sons, George and John. When their sons were grown, Albania was ravaged by an invasion of the Turks. Stefan, with Angelina and their sons, fled to Italy, where they lived until his repose in 1468. The widowed Angelina buried her husband in his Serbian homeland and devoted her remaining years to good works. Her elder son George gave up his princely title and entered monastic life. John married but died without children in 1503. When Angelina had outlived her two sons as well as her husband she too entered monastic life. She was buried with her sons at Krušedol monastery in northern Serbia. There her miracle-working relics are venerated to this day, and a service is held each year in her memory. She, her husband and her two sons are all glorified as saints of the Church.