Luke 21.12-19 (Matins Gospel, Martyrs)

12Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu. 13Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. 14Ţineţi bine minte să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde; 15căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri. 16Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. 17Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. 18Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. 19Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

Isaiah 6.1-12 (6th Hour)

1În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. 3Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” 4Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum. 5Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” 6Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” 8Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” 9El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” 10Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.” 11Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot; 12până va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge un mare pustiu.

Genesis 5.1-24 (Vespers)

1Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. 2I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om”, în ziua când au fost făcuţi. 3La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set. 4După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 5Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit. 6La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos. 7După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice. 8Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit. 9La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan. 10După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice. 11Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit. 12La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel. 13După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice. 14Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit. 15La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared. 16După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice. 17Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit. 18La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh. 19După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 20Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit. 21La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. 22După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 23Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.

Proverbs 6.3-20 (Vespers)

3fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el. 4Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! 5Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului… 6Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! 7Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; 8totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului. 9Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? 10Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!… 11Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat. 12Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, 13clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele. 14Răutatea este în inima lui, urzeşte lucruri rele întruna şi stârneşte certuri. 15De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată şi fără leac. 16Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte: 17ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, 18inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, 19martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi. 20Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

Hebrews 12.1-10 (Epistle, Martyrs)

1Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. 2Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. 4Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului. 5Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. 6Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” 7Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? 8Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. 9Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? 10Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.

Matthew 20.1-16 (Gospel, Martyrs)

1Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie. 2S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi şi i-a trimis la vie. 3A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. 4„Duceţi-vă şi voi în via mea”, le-a zis el, „şi vă voi da ce va fi cu dreptul.” Şi s-au dus. 5A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel. 6Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: „De ce staţi aici toată ziua fără lucru?” 7Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.” „Duceţi-vă şi voi în via mea”, le-a zis el, „şi veţi primi ce va fi cu dreptul.” 8Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: „Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi.” 9Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un leu. 10Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare. 11După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului 12şi ziceau: „Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.” 13Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: „Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? 14Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. 15Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?” 16Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

The Holy Forty Martyrs of Sebastia (Sebaste) (320)

They were all soldiers under one general, taken captive in the time of Licinius for their faith in Christ. They were stripped naked and cast onto a frozen lake at Sebastia in Pontus. They endured the entire night, encouraging each other to be patient. Some accounts say that their persecutors placed warm baths in their sight on the shore to entice them to renounce Christ. Finally one of their number, broken by his sufferings, apostatized and left the company. One of the guards, named Aglaius, saw in a vision thirty-nine wreaths descending from heaven onto the heads of the faithful sufferers, and was moved to declare himself a Christian. He was immediately sent to join the martyrs on the frozen lake, keeping the number of forty complete. In the morning all of them, almost dead, were cast into fire, and their remains thrown in the lake. On the third day the martyrs appeared to Peter, the local bishop, and told him to search for them in the lake. The bishop went to the lake on a dark night with his clergy, and one account says that the bones of the martyrs rose to the surface and burned there like a candle. The relics were gathered and given honorable burial.

This is the most common account. The Prologue gives a somewhat different version, in which the martyrs were made to stand, not on the frozen lake, but in the freezing waters.

St Caesarius (369)

He was the brother of St Gregory the Theologian and, like his brother, was a theological writer. In his works he gave an answer to the question: How long did Adam and Eve spend in Paradise before the Fall? Various writers had given estimates ranging from six hours to three days. Saint Caesarius wrote that our first parents’ time in Paradise was forty days; and that for this reason Christ fasted for forty days in the wilderness, being tempted by the Devil. “For, while the old Adam was not able to withstand the devil’s temptation in the abundance of Paradise, the New Adam withstood him as a true knight in hunger and thirst in the wilderness.” (Prologue)