John 20.19-31 (9th Matins Gospel)

19În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. 21Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” 22După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.” 24Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” 26După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 27Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29„Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” 30Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta.

31Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.

Galatians 1.11-19 (Epistle)

11Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească; 12pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. 13Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea; 14şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti. 15Dar, când Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale 16să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe niciun om, 17nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. 18După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. 19Dar n-am văzut pe niciun altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului.

Luke 16.19-31 (Gospel)

19Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. 20La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. 21Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. 23Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui 24şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” 25„Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. 26Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.” 27Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; 28căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.” 29Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.” 30„Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”

31Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

St Abercius, Bishop of Hierapolis, Wonderworker and Equal to the Apostles (167)

He was bishop of Hierapolis in Phrygia of Asia Minor, during the reign of Marcus Aurelius, a persecutor of Christians. During a pagan festival, Abercius was instructed by an Angel to throw down the idols of Apollo and other pagan gods. When his work was discovered, the people of the city were outraged; but instead of hiding, the bishop went to the marketplace and openly confessed the Christian faith. The people grew angrier still, but when Abercius healed three possessed men they were amazed and listened to him more closely. He preached the Faith with such power that the entire city and surrounding countryside became Christian.

These miracles reached the ears of the Emperor, whose daughter was suffering from demonic possession. The Emperor summoned Abercius to Rome, where he was enabled to cast out the spirit and perform several other miracles. The Empress offered him a large reward of gold for healing her daughter, but he would not accept it. On his way home, he was instructed in a vision to travel to Syria. He travelled first to Antioch and surrounding cities, then as far as Mesopotamia, proclaiming Christ and teaching the faith everywhere he went. No other bishop of his time travelled so widely in the service of the Gospel; for this reason he is called Equal to the Apostles.

After several years he returned to Phrygia, where he lived the remainder of his life in peace, shepherding his flock.

Venerable Lot of Egypt (5th c.)

He was one of the company of ascetic Fathers who fled the world into the Egyptian desert in the fourth and fifth centuries.

Once Abba Lot went to his spiritual father Joseph and asked him, simply, ‘What shall I do to be saved?’ Abba Joseph stretched his hands toward heaven and his fingers became ten flames. He said, ‘If you desire it, you can become entirely as a fire.’

A brother once came to Abba Lot in terrible distress and said to him, ‘I have committed a great sin, that I cannot admit to the Fathers.’ ‘Confess it to me and I will bear it for you,’ answered the Elder. ‘I have fallen into fornication,’ the brother said, ‘and to do so, I sacrificed to idols.’ The Elder said to him, ‘Take heart: no sin is beyond God’s mercy. Repentance is always possible. Go and sit in your cave; eat only every other day, and we will each take an equal share of the burden of your offence.’ After three weeks of keeping the same penance, Abba Lot received assurance from God that the brother’s repentance was acceptable. For the rest of his life, the brother served as the Elder’s disciple.

Holy Seven Youths of Ephesus

They are also commemorated August 4. See that date for their story.