Ephesians 6.10-17 (Epistle, Saturday after Theophany)

10Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. 11Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. 12Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. 13De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. 14Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, 15având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. 16Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. 17Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Ephesians 2.11-13 (Epistle)

11De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului: 12aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. 13Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.

Matthew 4.1-11 (Gospel, Saturday after Theophany)

1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. 2Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. 3Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” 4Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” 5Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului 6şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” 7„De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” 8Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: 9„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” 10„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” 11Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.

Luke 13.18-29 (Gospel)

18El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? 19Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.” 20El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? 21Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.” 22Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim. 23Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: 24„Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. 25Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept răspuns, El vă va zice: „Nu ştiu de unde sunteţi.” 26Atunci veţi începe să ziceţi: „Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.” 27Şi El va răspunde: „Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.” 28Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară. 29Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.

Our Venerable Mother Domnica (Domnina) (ca. 474)

She was born in Rome and reared in the love of Christ. She secretly left her parents’ house and traveled by ship to Alexandria, where she found lodging with four virtuous pagan maidens. By her example and counsel these four were in time led to abandon idolatry and embrace Domnica’s faith. The five then sailed to Constantinople, where it is said that the Patriarch Nectarius (October 11) was notified of their coming by an angel and met them at the dock. The Patriarch baptized the four maidens himself, giving them the names Dorothea, Evanthia, Nonna and Timothea, then settled them and Domnica in a monastery.

Soon the fame of Domnica’s pure life, wise teaching, and wondrous healings spread throughout the city, and even the Emperor Theodosius, with the Empress and his court, came to see her. Soon the crowds made it impossible for her and her sisters to live the heavenly life for which they had entered the monastery; so they relocated the monastery to a remote, demon-haunted location where executions had once commonly been performed, since everyone avoided the area. Here a new monastery was built by order of the Emperor, and the sisters found peace.

Saint Domnica’s fame continued, and she became not only a healer but an oracle for the city of Constantinople, prophesying the death of the Emperor Theodosius and the unrest which followed it. She reposed in peace, having first entrusted the care of the monastery to Dorothea. At the moment of her death, the whole monastery was shaken, and those present saw Saint Domnica dressed as a bride, being borne heavenward escorted by a company of white-clad monks and nuns.

Saint Atticus, Patriarch of Constantinople (425)

Born in Sebaste in Armenia, he was reared by monks who held to the heresy of Macedonius, which denied the uncreated divinity of the Holy Spirit; but when he came of age he rejected this error and embraced the Orthodox faith. He settled in Constantinople and became a priest in the Great Church. Though he had little formal education, his amazing memory, his zeal for Christ, and his powerful sermons recommended him to all, and he was elected Patriarch in 406, during the reign of the Emperor Arcadius. He served as shepherd to the Church for twenty years, ruling always with wisdom and moderation. Though he was unbending in upholding the Faith exactly, he took a conciliatory, persuasive approach to heretics and schismatics; in this way he was able to restore many to the Church rather than driving them away. His best-known single act is his restoration of the name of St John Chrysostom to the diptychs. Saint John had been unjustly denied commemoration in the Patriarchate since his exile, which had led to a schism; restoration of his commemoration not only corrected a grave injustice but healed a schism. Saint Atticus also presided over the rededication of the Agia Sophia, which had been burned in 404 in the rioting that followed St John Chrysostom’s exile. He reposed in peace in 425.

Saint Severinus (482)

St. Severinus came to the borderland of present-day Gemany and Austria from the east — possibly the Egyptian desert — to care for the Roman Christians who were endangered by invading barbarians during the collapse of the Roman Empire. He remained there until the end of his life. While he was there he advised both common people and kings to put eternal life first, and taught them to be generous to one another and to lead a true Christian life. He built a monastery and protected from harm those who gathered around him. As he foretold, the monks and other Christians who had followed him escaped to safety in Italy, taking St. Severinus’ incorrupt relics with them. His relics are still honored in Frattamaggiore, Italy (near Naples).

—from the 2006 Saint Herman Calendar