Acts 19.1-8 (Epistle, Forerunner)

1Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici 2şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” 3„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” 4Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. 6Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau. 7Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi. 8În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.

Hebrews 7.18-25 (Epistle)

18Astfel, pe de o parte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei – 19căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit – şi, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20Şi, fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – 21căci, pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut Preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat şi nu Se va căi: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” – 22prin chiar faptul acesta, El S-a făcut chezaşul unui legământ mai bun. 23Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururi. 24Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul. 25De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei.

John 1.29-34 (Gospel, Forerunner)

29A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! 30El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un Om care este înaintea mea, căci era înainte de mine. 31Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” 32Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. 33Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” 34Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

Luke 21.37-22.8 (Gospel)

37Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea pe muntele care se cheamă Muntele Măslinilor.

38Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte. 1Praznicul Azimelor, numit Paştile, se apropia. 2Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. 3Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. 5Ei s-au bucurat şi au căzut la învoială să-i dea bani. 6După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului. 7Ziua praznicului Azimelor, în care trebuiau jertfite paştile, a venit. 8Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne paştile, ca să mâncăm.”

The Synaxis of the Venerable and Illustrious Prophet, Forerunner and Baptist of the Lord, John.

On the day after a great Feast we usually honor the servant of the Mystery; today we honor him who baptized the Lord: the blessed Forerunner, “greatest of the Prophets, most noble of those born of women, voice of the Word, herald of Grace, swallow presaging the spiritual spring, torch and beacon of the divine Light, spiritual dawn announcing the Sun of Righteousness, and as terrestrial angel and celestial man, stationed at the border of heaven and earth, uniting the Old and the New Testaments” (Synaxarion).

New Martyr Athanasius of Attalia (1700)

A native of Attalia, he lived in Smyrna. Once he unguardedly spoke the opening words of the Muslim confession of faith, “There is no god but God.” Hearing this, some Turks immediately surrounded him and took him to the court, claiming that he had embraced Islam. This he vehemently denied, assuring them that he was a Christian and that the words he had spoken would be unremarkable to any Christian. He was thrown into prison as an apostate and, after a sham trial, beheaded. His body was thrown to the dogs, but the usually voracious animals refused to touch his body, and it was removed by some pious Christians and given honorable burial.

Our Venerable Father Cedd, Bishop of Essex and Abbot of Lastingham (664)

He and his brother Chad (Mar. 2) were from an English family, educated under Saint Aidan (Aug. 31) of Lindisfarne. Both brothers entered monastic life at Lindisfarne and later became bishops. Cedd travelled as an evangelist among the people of Essex, where Saint Finan (Feb. 17) consecrated him to be their first bishop. He founded two monasteries in Essex, one of whose churches still stands; he built yet another monastery at Lastingham in Yorkshire, where he lived until his repose. He spoke both Irish and Anglo-Saxon, and served as a translator for the Irish at the Synod of Whitby in 664. He reposed at Lastingham not long after the Synod.