Mark 16.9-20 (3rd Matins Gospel)

9(Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci. 10Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau. 11Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. 12După aceea S-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară. 13Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. 14În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat. 15Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 16Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. 17Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; 18vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” 19Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. 20Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)

Romans 5.1-10 (Epistle)

1Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. 2Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, 4răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. 5Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. 6Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. 7Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. 8Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. 9Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. 10Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.

Matthew 6.22-33 (Gospel)

22Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; 23dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! 24Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. 25De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? 27Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? 28Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; 29totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? 31Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” 32Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. 33Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Commemoration of the Miracle (451) of Great-martyr Euphemia the All-praised, of Chalcedon (304)

St Euphemia is commemorated on September 16; today we commemorate the miracle wrought by her relics during the Fourth Ecumenical Council. After much debate and no progress among the defenders of Orthodoxy and the proponents of the Monophysite heresy, the two parties agreed each to write their different definitions of the Faith in two separate books, and to ask God to show them the truth. They placed the two books in the case containing St Euphemia’s relics, sealed the case, and departed. After three days of constant vigil and supplication, they opened the reliquary in the presence of the Emperor, and found the Monophysite book under the feet of the Saint, and the Orthodox book in her right hand.

Blessed Equal-to-the-Apostles Olga, princess of Russia, in holy baptism called Helen (969).

“Saint Olga, renowned for her wisdom and sobriety, in her youth became the wife of Igor, Great Prince of Kiev, who ruled during the tenth century. After her husband’s death, she herself ruled capably, and was finally moved to accept the Faith of Christ. She travelled to Constantinople to receive Holy Baptism. The Emperor, seeing her outward beauty and inward greatness, asked her to marry him. She said she could not do this before she was baptized; she furthermore asked him to be her Godfather at the font, which he agreed to do. After she was baptized (receiving the name of Helen), the Emperor repeated his proposal of marriage. She answered that now he was her father, through Holy Baptism, and that not even among the heathen was it heard of a man marrying his daughter. Gracefully accepting to be outwitted by her, he sent her back to her land with priests and sacred texts and holy icons. Although her son Svyatoslav remained a pagan, she planted the seed of faith in her grandson Vladimir (see July 15). She reposed in peace in 969.” (Great Horologion)

New Martyrs Nikodemos (1722) and Nektarios (1820)

These two martyrs were unrelated, but their stories are similar. Both were Christians who embraced Islam at an early age under the Turks. Both later repented and, after doing penance, resolved to return to the place of their apostasy and accept martyrdom. Both presented themselves to the Turks, proclaimed their Christian faith, and were beheaded according to Islamic law.

Saint Nikodemos not only embraced Islam, but forced his family to do the same. One of his sons fled to the Holy Mountain and became a monk. The father pursued him there, but was moved to repentance by the holiness of the place and became a monk himself. After three years of penance, he resolved to return home to Albania and embrace his martyrdom.

Saint Nektarios converted to Islam (the Prologue says under duress) at the age of seventeen. When his mother saw him dressed as a Turk, she cried “Get away from me! I do not know you. I bore you as a Christian, not a Turk!” Repenting of his deed he went to the Holy Mountain and became a monk. Like St Nikodemos, he determined after a few years to return home and accept martyrdom for Christ.

St Sophrony of Essex (1993) (June 28 OC)

He was born in Russia in 1896. As a young man, he lived an artist’s life, trying to succeed as a painter while engaging in a wide-ranging spiritual search which included study of the Eastern religions. He fled to Paris during the Russian Revolution. There he rediscovered the Orthodoxy of his childhood and gave his life wholly to repentance and prayer, often spending hours at a time prostrated and weeping on the floor of his Paris apartment. In 1925 he moved to Mt Athos, where he lived as a monk for more than twenty years. On the Holy Mountain he became the spiritual child of the holy elder Silouan. After St Silouan’s repose, his own health badly damaged by living in a damp cave, he was granted permission by his monastery to leave the Holy Mountain and write a life of St Silouan. This is St Silouan of Mt Athos, a great spiritual treasure which includes the writings of the Saint as well as Fr Sophrony’s profound reflections on his life. (It was largely through Fr Sophrony’s work that St Silouan, who lived an almost completely hidden life, was glorified by the Church).

In 1959 Fr Sophrony founded the Monastery of St John the Baptist in Essex, England, where he lived until his repose. He was a spiritual father to Metropolitan Hierotheos of Nafpakthos, one of present-day Orthodoxy’s most profound spiritual writers, who has said this about him: “I ascertained from almost the first meeting… that Father Sophrony was a Theologian of our Church, a God-seer. I realized, that is, that the Elder had seen the Uncreated Light… I had discerned that he was truly a God-seer, because otherwise his whole life, his whole demeanor, the words he said, the counsels, and in any case his whole personality, could not be justified. He was literally altered by the uncreated Grace of God.” At Essex, he was known as spiritual father to many and (little publicized) as a wonderworker and intercessor. He reposed in peace in 1993. In 2019 He was formally glorified as a Saint of the Church by the Patriarchate of Constantinople.

Any who wish to drink from the deep well of his teaching can read (in addition to St Silouan) his books On Prayer and We Shall See Him As He Is.

“Any and every dogmatic error will inevitably reflect on one’s spiritual life.” — Elder Sophrony