Philippians 3.1-8 (Epistle)

1Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos. 2Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia! 3Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti. 4Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; 5eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu; 6în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. 7Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. 8Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos

Luke 11.47-12.1 (Gospel)

47Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri. 48Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. 49De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, 50ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii: 51de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! 52Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.” 53După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;

54I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui. 1În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.

Our Holy Father Joannicius the Great, hermit on Mt Olympus (846)

He was born in Bithynia of peasant stock. He worked as a swineherd, then became an officer in the Imperial army, where he served with such distinction in the war against the Bulgars that the Emperor Constantine VI wanted to take him into his personal service. “But the sight of massacres and horrors of war had brought home to him the vanity of this life. He asked leave of the Emperor to retire from the service, in order to wage unseen warfare in the ranks of the angelic army” (Synaxarion). In the coming years he traveled widely, sometimes living as a hermit, sometimes living in monasteries, more than once founding a monastic community. Wherever he went he lived in stillness, solitude and strict asceticism. He was famed for his spiritual counsel, his prophecies, his many miracles of healing ailments bodily and spiritual, and for his friendship with animals. Once a monk who doubted the Saint’s miracles was eating at table with him when a large bear burst in upon them. Joannicius called the bear and it came and lay at his feet; he then told it to lie at the feet of his frightened guest and said “At their creation, the animals looked with veneration on man, who is made in the image of God, and he had no fear of them. We are afraid of them now because we have transgressed God’s commandments. If we love the Lord Jesus and keep his commandments, no animal will be able to do us any harm.” The monk departed greatly edified.

In the last years of Joannicius’ life, when he was about ninety years old, the Emperor Theophilus sought his counsel on the veneration of icons. The Saint’s answer was pointed: “Whoever refuses due honor to the images of Christ, of the Mother of God and of the Saints, will not be received into the Kingdom of Heaven, even if he has lived an otherwise blameless life.”

Once Joannicius traveled to Constantinople to aid the Patriarch in some matters concerning the order of the Church. When he returned to his hermitage, he found that some jealous monks had set it on fire. Knowing who they were, he nevertheless addressed them kindly and invited them to share with him some food that he had managed to salvage from the fire. He did not attempt to rebuild his hermitage, but, taking the fire as a sign of his impending departure from this life, he traveled to the monastery of Antidion, where he had first entered into the monastic life and there, having predicted the day of his death, he reposed in peace. At the moment of his death, the monks of Mt Olympus saw a pillar of fire ascending from the earth to the sky.

The Saint’s relics have been the source of many miracles. His skull is kept and venerated at the Monastery of the Pantocrator on Mt Athos. The widely-used prayer “My hope is the Father; my refuge is the Son; my shelter is the Holy Spirit; O Holy Trinity, glory be to Thee!” is attributed to St Joannicius.