Philippians 3.8-19 (Epistle)

8Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos 9şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. 10Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; 11ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. 12Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. 13Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, 14alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. 15Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. 16Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel. 17Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi. 18Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. 19Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.

Luke 12.2-12 (Gospel)

2Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. 3De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. 4Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. 5Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. 6Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. 8Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; 9dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta. 11Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi; 12căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

Holy Martyrs Galaction and Episteme (ca. 250)

A pagan couple, Cleitophon and Leucippe, who lived in Emesa in the reign of the Emperor Decius, were grieved that they were unable to have children. One day a monk named Onuphrius came to their door seeking alms to give to the poor, and seeing Leucippe’s downcast face, asked her what was wrong. When she replied that she was barren, Onuphrius told her that this was by God’s providence, to prevent their child from being given over to idolatry, and that if they accepted Christ she would bear a child. Leucippe was baptized into the Faith and bore a son not long after, which in turn brought her husband to faith in Christ. The son was named Galaction in baptism.

Years later, Galaction’s father, now widowed, decided that Galaction should marry a pagan maiden named Episteme. Galaction married out of obedience, but would not approach Episteme’s bed since she was a pagan. In time, he convinced her of the truth of the Faith and baptised her himself. Not long after she was told in a dream of the glory that awaits those who consecrate themselves wholly to God. When she told her husband of the dream, they both resolved to remain in virginity, settling in separate monastic communities near to one another.

In one of the Emperor’s persecutions of Christians, Galaction was seized by imperial soldiers and taken away to be killed. Episteme, told in a vision of his arrest, asked the blessing of her abbess to join him in martyrdom. Receiving it, she hurried to Galaction’s place of imprisonment, boldly announced her faith in Christ, and after many tortures and humiliations husband and wife were beheaded together.

Holy Apostles Patrobas, Hermas, Linus, Gaius and Philologus

They are numbered among the Seventy Disciples of the Lord.

Saint Hermas and Saint Patrobolus are both mentioned by St Paul in Romans 16:4. Saint Hermas became Bishop of Philippi. Some believe him to be the author of The Shepherd, which was so cherished by the early Church that is included in some early versions of the New Testament. Saint Patrobolus became Bishop of Pozzuoli in Italy.

Saint Linus (mentioned in 2 Timothy 4:21) was ordained by St Peter as first Bishop of Rome. He was martyred, perhaps in AD 76.

Saint Gaius (mentioned in Romans 16:23, where we learn that St Paul stayed with him in Corinth), succeeded St Timothy as Bishop of Ephesus.

Saint Philologus (mentioned in Romans 16:15), was made Bishop of Sinope in Pontus by the Apostle Andrew.

Our Holy Father Gregory the Confessor, Patriarch of Alexandria (early 9th c.)

This much-loved shepherd of the Church at Alexandria was unanimously elected to the Patriarchate by the Bishops and people of that city. Though meek and humble, he was a fierce defender of holy Orthodoxy, which was then under attack by the Emperor Leo the Armenian (813-820). For his fearless defense of the holy Icons, Gregory was arrested at the Emperor’s orders and brought in chains to Constantinople. Brought before Leo, the holy Patriarch told him clearly that he was a heretic and an enemy of the Church. The enraged Emperor had Gregory scourged, then sent into exile, where he reposed three years later.