1 Peter 4.12-5.5 (Epistle)

12Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; 13dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui. 14Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi. 15Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. 16Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta. 17Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 18Şi, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?

19Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor şi să facă ce este bine. 1Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: 2păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. 3Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei. 4Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei. 5Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.”

Mark 12.38-44 (Gospel)

38În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe. 39Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe; 40casele văduvelor le mănâncă şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.” 41Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. 42A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. 43Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie;

44căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”

Translation of the relics of St Ignatius of Antioch (107)

For his life, see December 20.

After his martyrdom, devoured by wild beasts in the amphitheater in Rome, only a few bones remained. These precious relics were gathered by the faithful, who took them back to Antioch, where they were received with joy by his former flock.

St Andrei Rublev, iconographer (1430)

Many consider him the greatest iconographer of all time, and his “Holy Trinity” the finest icon. Very little is known of his life. He was born around 1360, and probably studied with the Byzantine iconographer Theophanes the Greek. He is known to have created icons for the Cathedral of the Annunciation in Moscow and the Cathedral of the Dormition at Vladimir. He created a highly spiritual and distinctively Russian iconographic style that set the standard for Russian iconography for centuries thereafter. It is said that he knew St Sergius of Radonezh (July 5). In his later years he became a monk.

Our Holy Father Aphrahat the Persian (4th c.)

He was from the pagan Persian aristocracy, but came to faith in Christ and left his home for the Christian city of Edessa, where he was baptized. He later moved to Antioch, where he lived in prayer and asceticism a short distance from the city. He ate nothing but a small amount of bread until he was extremely old, when he added some greens to his diet. Though he knew very little Greek, he was empowered by the Holy Spirit to win many converts to Christ and to confound the learned Arian heretics who were disturbing the Church in Antioch.

When Aphrahat learned that the Arian Emperor Valens was persecuting Christ’s Church, he moved to the city to support the true Faith. One day the Emperor himself met Aphrahat in the city square and asked him why he had left his solitude and come to Antioch. The Saint answered ‘Tell me this: if I were a maiden at home in my secluded apartment and saw someone setting fire to my father’s house, would you not advise me to put out the blaze as soon as possible? That is what I am doing now, because the Church, the heavenly Father’s house, is burning down in the fire that you have set!’ One of the Emperor’s attendants threatened Aphrahat with death for this impertinence; but the attendant himself later perished, drowned as he was heating water for the Emperor’s bath. This made the Emperor afraid to persecute the holy one, who continued to preach the true Faith and to perform many miracles. He reposed in peace.

Repose of Blessed Father Dimitrios Gagastathis (1975)

Though not yet officially a Saint of the Church, Papa Dimitrios is widely revered in Greece and abroad. His life is an inspiring example of the possibility of great holiness for those living in the world: a simple married parish priest, he spent forty-two years serving his childhood parish, and had nine daughters. He was a spiritual child of Elder Amphilochios of Patmos, and in turn became a spiritual father to many. His biography describes his last years thus: “On October 1, 1973, he resigned for reasons of health. Since then, he remained confined at home, living as a saint with incessant prayer, glorifying and thanking God for the trial of his illness. He delivered his holy soul to the hands of the living God on January 29, 1975, in peace.”

For more on Papa-dimitri, read this biographical sketch.