Isaiah 5.7-16 (6th Hour)

7Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate, şi când colo, iată strigăte de apăsare! 8Vai de cei ce înşiră casă lângă casă şi lipesc ogor lângă ogor până nu mai rămâne loc, şi locuiesc în mijlocul ţării! 9Iată ce mi-a descoperit Domnul oştirilor: „Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite. 10Chiar zece pogoane de vie nu vor da decât un bat, şi un omer de sămânţă nu va da decât o efă.” 11Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare şi şed până târziu noaptea, şi se înfierbântă de vin! 12Harpa şi lăuta, timpanul, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului şi nu văd lucrul mâinilor Lui. 13De aceea, poporul meu va fi dus pe neaşteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, şi gloata lui se va usca de sete. 14De aceea, îşi şi deschide Locuinţa morţilor gura şi îşi lărgeşte peste măsură gâtlejul, ca să se coboare în ea măreţia şi bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui gălăgioasă şi veselă. 15Şi astfel, cei mici vor fi doborâţi, cei mari vor fi smeriţi, şi privirile trufaşe vor fi plecate. 16Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată, şi Dumnezeul cel sfânt va fi sfinţit prin dreptate.

Genesis 4.8-15 (Vespers)

8Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât. 9Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” 10Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. 11Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! 12Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.” 13Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. 14Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de faţa Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.” 15Domnul i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.” Şi Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.

Proverbs 5.1-15 (Vespers)

1Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea şi pleacă urechea la învăţătura mea, 2ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă. 3Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; 4dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. 5Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa morţilor. 6Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge. 7Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele: 8depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei, 9ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi; 10ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia; 11ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi, 12şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea? 13Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau? 14Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!” 15Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău.

St Sophronios, patriarch of Jerusalem (638)

He was born in Damascus to an eminent family, and was well educated in his youth. Discontented with the wisdom of the world, he entered monastic life in the monastery of St Theodosius, where he became the lifelong friend and disciple of John Moschos. Together they visited the monasteries and hermitages of Egypt; they later wrote down their discoveries among the holy monks in the classic Spiritual Meadow. After the death of his teacher, St Sophronius traveled to Jerusalem, which had just been liberated from the Persians. He was there to see the Precious Cross returned from Persia by the Emperor Heraclius, who carried it into Jerusalem on his back. A few years later, in 634, St Sophronius was elected Patriarch of Jerusalem, where he served his flock wisely for three years and three months. He was zealous in the defense of Orthodoxy against the Monothelite heresy: He convoked a Council in Jerusalem which condemned it before it was condemned at the Sixth Ecumenical Council. The holy Patriarch even traveled to Constantinople to rebuke the Patriarch Sergius and Emperor Heraclius, who had embraced the Monothelite error.

The years of peace were few for the Holy Land; for just as the Persian Empire was decisively defeated by Heraclius, the followers of Islam erupted out of Arabia, conquering most of North Africa and the Middle East in a few years. The Saint was so grieved by the capture of Jerusalem in 637 by the Caliph Omar that begged God to take him, so that he might not live to see the desecration of the holy places. His prayer was granted, and he reposed in peace less than a year later.

St Sophronios is the author of the Life of Saint Mary of Egypt, appointed to be read in the churches during every Great Lent. He also wrote the service of the Great Blessing of the Waters. Some have attributed the Vesperal hymn “Gladsome Light” to him, but we know that it dates from before the time of St Basil the Great, who mentions it in his writings. It seems though, that St Sophronios supplemented the hymn, and that its present form is due to him.

St John Moschos, author of the Spiritual Meadow (622)

He is commemorated today along with his disciple and friend St Sophronius (see above).

Holy Martyr Pionius (250)

“A priest of Smyrna, he suffered there in the time of Decius’ persecution. They condemned him to be crucified, which was a great joy to him. And as soon as the soldiers assembled the cross and laid it on the ground, Pionius laid himself on it and stretched out his arms, calling to the soldiers to put the nails into his hands. The cross was inserted into the ground upside down, and a fire lit under the martyr’s head. There were many bystanders. Pionius closed his eyes and prayed to God within himself. The flames could not succeed in igniting even his hair, and when the fire had at last gone out and everyone thought that he was dead, Pionius opened his eyes and cried out joyfully: ‘O Lord, receive my spirit!’, and breathed his last. This saint wrote the life of St Polycarp of Smyrna, together with whom he now makes merry in the Kingdom of Christ. He suffered and was glorified in 250.” (Prologue)