2 Corinthians 9.12-10.7 (Epistle)

12Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu. 13Aşa că, dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi; 14şi-i face să se roage pentru voi şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi.

15Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare! 1Eu, Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră, când sunt departe” – 2vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească. 3Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. 4Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. 5Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. 6Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. 7La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.

Mark 3.19-27 (Gospel)

19şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut. 20Au venit în casă şi s-a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prânzească. 21Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.” 22Şi cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.” 23Isus i-a chemat la El şi le-a zis, în pilde: „Cum poate Satana să scoată afară pe Satana? 24Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei înseşi, împărăţia aceea nu poate dăinui. 25Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu poate dăinui. 26Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuşi este dezbinat şi nu poate dăinui, ci s-a isprăvit cu el. 27Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jefuiască gospodăria decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa.

Martyr Myron of Cyzicus (250)

He was a priest in Achaia. In the time of the Emperor Decius, when Antipater was governor of Achaia, the persecutors entered the church on the Feast of the Nativity, dragged Myron away from the service and put him to torture. He endured many horrible tortures, but would not worship the idols. Finally he was thrown to wild beasts. When Antipater saw the beasts greeting Myron affectionately, the persecutor seized a sword and slew himself. The Saint was then sent to Cyzicus, where he was beheaded by the proconsul.

Holy Martyr Patroclus (late 3rd c.)

He was born to wealthy parents in Trychasia (now Troyes) in Gaul. Despite his high station he used his wealth to give daily alms to the poor and ate only once a day after sunset. Such was his holiness that he became a wonderworker, known widely for his healing power. When the Emperor Aurelian visited Gaul, he ordered Patroclus brought before him. The Saint freely confessed Christ and told the Emperor: ‘If, O King, you desire some of my goods, I will give them to you, for I can see your wretchedness.’ The astonished Emperor asked how he could call the ruler of the entire Empire wretched. Patroclus replied, ‘You have earthly, transitory riches, but you are wretched, for you do not possess yourself, since you have no faith in Christ in your heart.’ The saint was condemned to death and beheaded. Two beggars, to whom he had given alms, found his body and gave it honorable burial.