1 Corinthians 7.24-35 (Epistle)

24Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat. 25Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare. 26Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. 27Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. 28Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. 29Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; 30cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; 31cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece. 32Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. 33Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. 34Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă, şi cu trupul, şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. 35Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.

Matthew 15.12-21 (Gospel)

12Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” 13Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.” 16Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? 17Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? 18Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. 19Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. 20Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” 21Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

St Thomas of Mt Maleon (10th c.)

He was a renowned general, known for his great size and courage, his many victories against barbarian enemies, and his considerable wealth. But, forsaking wealth and reputation to follow Christ, he retired to the desert to live in asceticism. The Prophet Elias appeared to him and, accompanied by a pillar of fire, led him to Mount Maleon, near the Holy Mountain. There he lived in solitude, giving his days and nights to prayer. Like so many who seek to hide their holiness from the world, he was discovered, and people began to come to him for healing of their ailments and those of their loved ones. The saint healed countless ailments, drove out demons, cured the blind, and made water to pour forth from barren earth. In prayer he appeared as a pillar of fire. He reposed in peace, and his relics continued to be a powerful source of healing.

Holy Martyr Kyriake of Nicomedia (289)

Dorotheos and Eusebia, a devout, aging Christian couple who lived in Anatolia, had no children. After many years, their fervent prayers for a child were answered, and they were blessed with a daughter, whom they named Kyriake (‘Sunday’ in Greek) because she was born on the Lord’s day. The child grew up beautiful in body and soul and, though she had many suitors, chose to consecrate herself entirely to God and remain single. One of her suitors, angered at her refusal, denounced her and her parents to the Emperor Diocletian. Dorotheos and Eusebia were subjected to cruel tortures, then sent into exile, where they died under further torture. Kyriake was sent to Maximian, Diocletian’s son-in-law, for trial. By his orders, she was subjected to a horrifying series of torments; but Christ Himself appeared to her in prison, healing and comforting her. Many pagans came to believe in Christ when they saw her miraculously saved from death by fire or from wild beasts; all of these were beheaded. Kyriake told Apollonius, the general who supervised her tortures: ‘There is no way that you can turn me from my faith. Throw me into the fire — I have the example of the Three Children. Throw me to the wild beasts — I have the example of Daniel. Throw me into the sea — I have the example of Jonah the Prophet. Put me to the sword — I will remember the honored Forerunner. For me, to die is life in Christ.’ Apollonius then ordered that she be beheaded. At the place of execution, she raised her hands in prayer and gave up her soul to God before the executioner could take her life.

Note: St Kyriake is also known as Dominica or Nedelja, Latin and Slavonic words for ‘Sunday’.