Romans 7.1-13 (Epistle)

1Nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el? 2Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. 3Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. 4Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte. 6Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. 7Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” 8Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort. 9Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit. 10Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea. 11Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. 12Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. 13Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

Matthew 9.36-10.8 (Gospel)

36Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor. 37Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii!

38Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” 1Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. 2Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; 3Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu; 4Simon, Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus. 5Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor; 6ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. 7Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!” 8Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.

St Hilarion the New, abbot of the Dalmatian Monastery (845)

He was born in 775 in Cappadocia. He became abbot of the Monastery of Dalmatus, where he fervently defended the icons against the attacks of the Emperor Leo the Armenian. He was exiled twice, first by Leo, then by Theophilus, but was finally freed by the Empress Theodora and again became abbot of the monastery, where he served until his repose.

Our Holy Mothers the Martyrs Archelaïs, Thekla and Susanna (293)

“As pure and virginal nuns, they lived the ascetic life in an unknown monastery near Rome. When a persecution of Christians arose under the wicked Emperor Diocletian, they fled to Campania and settled near the town of Nola. Their holy life could not be concealed, and people from nearby began to come to them for counsel, instruction and help in various trials and sicknesses, and they were finally seized by the pagans and taken for trial. They publicly and freely confessed their faith in Christ. When the judge, Leontius, questioned the holy Archelaïs about the Christian faith, she replied: ‘It is by the power of Christ that I overcome the power of the devil and teach the people understanding and knowledge of the one, true God. By the name of my Lord Jesus Christ, the only-begotten Son of God, it is given that, through me His servant, the sick find healing.’ All three maidens were whipped, flogged with heavy staves, left to languish in prison and finally beheaded. When they were led out to the scaffold, angels appeared to them, which were seen by some of the executioners and inspired such fear in them that they dared not lift up their swords against the holy maidens. They, however, urged the executioners to finish their task. And thus, as lambs, were they beheaded in the year 293, and went to the Kingdom of Christ to rest in eternity and delight in beholding the face of God.” (Prologue)

St Bessarion the Wonderworker of Egypt (466)

He is commemorated today in the Slavic Menaion. See February 20, the date of his commemoration in the Greek Synaxarion.