2 Peter 1.1-10 (Epistle)

1Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos: 2Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! 3Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, 4prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. 5De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; 6cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; 7cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. 8Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. 9Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate. 10De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.

Mark 13.1-8 (Gospel)

1Când a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!” 2Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 3Apoi a şezut pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte: 4„Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?” 5Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. 6Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. 7Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. 8Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

Holy Apostle Timothy

This is the Apostle to whom two of St Paul’s Epistles are addressed. He was from Lystra in Lycaonia, born to a pagan Greek father and a Jewish mother. His mother, whose name was Eunice, and his grandmother, Lois, brought him up in piety and love of the Scriptures. The Apostle Paul converted the two women during his first missionary visit to Lystra; returning seven years later, he found Timothy full of zeal for Christ, and baptized him. Timothy became his closest disciple: in his epistles, St Paul calls calls him “my dearly beloved son.” So that Timothy would be able to preach the Gospel in the synagogues, St Paul personally circumcised him.

The Apostle Paul consecrated Timothy as the first bishop of Ephesus. As such, he became a disciple and exarch of St John the Evangelist, who supervised all the churches in Asia. In AD 97, he attempted to oppose the celebration of a festival to Artemis; the pagans, enraged, mobbed him and beat him to death. He was buried near the tomb of St John. In 356 his precious relics were translated (along with those of Sts Andrew and Luke) to Constantinople and enshrined in the Church of the Holy Apostles. In 1204 they were stolen by the Latin Crusaders when they pillaged the city.

Holy Martyr Anastasius of Persia (628)

He was a Persian, the son of a Magus, a soldier in the Persian army under Chosroes II, who at that time was making inroads into the Christian Empire. His Persian name was Magundat. Chosroes captured Jerusalem in 614, and carried away the Precious Cross as a trophy. Magundat heard of this, and of all the miracles worked by the Cross; and he wondered why the ruins of an instrument of torture were so revered by the Christians. Seeking out Christian elders to answer his questions, he learned of the Incarnation, life, Crucifixion and Resurrection of the Christ, and with joy embraced the Christian Faith as Truth. He was baptized by St Modestus, Patriarch of Jerusalem, and given the name of Anastasius. At the same time, he took monastic vows. For a time he lived in a monastery in Jerusalem, but then went forth, found some Persian Magi at Caesarea, and chastised them for embracing delusions. Since he was in Persian territory (as he well knew), he was taken to the Persian governor, interrogated, imprisoned, and finally taken with other captives to Persia. There, despite many severe tortures, he refused to return to his former error, and was hanged by one hand, strangled, then beheaded.