Joel 2.12-26 (Sixth Hour)

12„Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!” 13Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite. 14Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul Dumnezeul vostru? 15Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare! 16Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii şi chiar pruncii de la ţâţă! Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din odaia ei! 17Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar şi să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?” 18Domnul a fost plin de râvnă pentru ţara Lui şi S-a îndurat de poporul Său. 19Domnul a răspuns şi a zis poporului Său: „Iată, vă trimit grâu, must şi untdelemn proaspăt, ca să vă săturaţi de ele, şi nu vă voi mai face de ocară între neamuri. 20Voi depărta de la voi pe vrăjmaşul de la miazănoapte, îl voi izgoni spre un pământ fără apă şi pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oştirii lui în marea de răsărit şi coada oştirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, şi mirosul lui de putregai se va înălţa în văzduh, căci s-a crezut grozav. 21Nu te teme, pământule, ci bucură-te şi înveseleşte-te, căci Domnul face lucruri mari! 22Nu vă temeţi, fiare de pe câmp, căci izlazurile pustiului iarăşi vor înverzi, pomii îşi vor da roadele, smochinul şi viţa îşi vor da rodul lor. 23Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară. 24Ariile se vor umple de grâu, vor geme tocitoarele şi teascurile de must şi de untdelemn, 25vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră. 26Veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului Dumnezeului vostru care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!

Joel 3.12-21 (Vespers)

12„Să se scoale neamurile şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile dimprejur. 13Puneţi mâna pe seceră, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile sunt pline, şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!” 14Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii. 15Soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd strălucirea. 16Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său şi ocrotirea copiilor lui Israel. 17„Şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfânt. Ierusalimul însă va fi sfânt, şi nu vor mai trece străinii prin el.” 18În vremea aceea, va picura must din munţi şi va curge lapte din dealuri, toate pâraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi, de asemenea, din Casa Domnului şi va uda valea Sitim. 19„Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge un pustiu sterp, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sânge nevinovat l-au vărsat în ţara lor. 20Dar Iuda va fi veşnic locuit, şi Ierusalimul, din neam în neam. 21Le voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.”

Hieromartyr Haralambos (Charalampus), bishop of Magnesia (202)

“This great saint was bishop in Magnesia, and suffered for Christ at the age of 113. When a violent persecution broke out under the Emperor Septimus Severus, the aged Charalampus did not hide from his persecutors, but freely and openly preached the Christian faith. He endured all tortures as though not in the body, and when they flayed the living flesh from him, the godly saint said to the Emperor’s soldiers: ‘Thank you, my brethren, for scraping off the old body and renewing my soul for new and eternal life.’ He performed many wonders and brought many to the Faith. Even the Emperor’s daughter, Gallina, repudiated the paganism of her father and became a Christian. Condemned to death and led to the place of execution, St Charalampus raised his arms to heaven and prayed for all men, that God would give them bodily health and salvation of soul, and that He would grant them the fruits of the earth in abundance: ‘Lord, Thou knowest that men are flesh and blood; forgive them their sins and pour out Thy blessing on all.’ After praying thus, the saintly elder gave his soul to God before the executioner had laid his sword to his neck. He suffered in 202. Gallina took his body and buried it.” (Prologue)

The Great Horologion puts his age at 103.

St Scholastica of Italy, sister of St Benedict (543)

She was the twin sister of St Benedict, patriarch of monasticism in the West (March 14), and his constant fellow-laborer in the vineyard of Christ. They lived in neighboring monasteries; though they loved one another dearly, they met only once a year, spending the day in prayer and spiritual conversation, then parting after sharing a simple meal. At their meeting in 543, she prevailed on her brother (and the monk who accompanied him) to break his own monastic rule and stay with her in vigil through the night. Three days later, as Benedict looked out his cell window, he saw his sister’s soul in the form of a dove ascending to heaven.

Recommended: The Holy Twins: Benedict and Scholastica, a beautifully illustrated children’s book about the two Saints; by Kathleen Norris, illustrated by Tomie dePaola.

Our Venerable Father Prochorus of the Kiev Caves (1107)

“A wonder-worker of the Monastery of the Caves in Kiev, he was named the Orach-eater because the whole time he lived in the monastery, he never tasted bread but fed himself on orach [a kind of wild spinach] prepared according to his own particular method as a sort of bread. When he gave someone some of this bread with his blessing, it was as sweet as honey, but if someone stole some, it was as bitter as wormwood.

“At one time, when there was a dearth of salt in Russia, Prochorus distributed ashes to the people for salt. The ashes that he distributed with his blessing became salt; ashes, however, that anyone took for himself remained ordinary ashes. Prince Svyatopolk ordered that all the ashes from Prochorus’ cell be brought to the court without his permission, let alone his blessing. When the ashes were brought there, it was obvious to everyone that they were ashes and not salt. Then Prochorus told all the people who came to him for salt to go to the prince’s court, and, when the prince threw the ashes away, to take them and use them as salt. This they did, and the ashes again became salt. The prince himself, learning of this, was filled with a deep respect and love for him and, when Prochorus died in 1107, placed him with his own hands in a grave near the great Russian saints, Antony and Theodosius.” (Prologue).