Mark 16.1-8 (2nd Matins Gospel)

1După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. 2În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. 3Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” 4Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. 5Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. 6El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. 7Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.” 8Ele au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

1 Corinthians 8.8-9.2 (Epistle)

8Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. 9Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? 11Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele pentru care a murit Hristos! 12Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.

13De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască. 1Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu în Domnul? 2Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.

Matthew 25.31-46 (Gospel)

31Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; 33şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 34Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 35Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; 36am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” 37Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? 38Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” 40Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” 41Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! 42Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; 43am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” 44Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” 45Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”

46Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Our Holy Father Parthenius, Bishop of Lampsacus (4th c.)

He was an illiterate fisherman, but always listened carefully to the readings of Holy Scripture in church, and strove to put their teaching into practice. Whatever he earned from his trade he gave to the poor, keeping back nothing for himself. His charity became so well-known that Philetus, Bishop of Melitopolis, ordained him to the priesthood, charging him to travel throughout the diocese visiting Christians. Parthenius fulfilled his mission admirably, and his many miracles and healings — even raising the dead to life — showed that divine favor rested on him. Ascalus, Metropolitan of Cyzicus, made him Bishop of Lampsacus, at that time an almost completely pagan city. By virtue of his preaching, prayer and fasting, St Parthenius in time converted the whole city to Christ.

Miracles of healing poured forth from the holy bishop so reliably (according to the Synaxarion) the city’s doctors became superfluous. Demons took flight at the Saint’s approach. Once, when he commanded a demon to depart from a poor man, the spirit begged him, ‘Give me a place to live, even swine!’ ‘No,’ the bishop replied, ‘But you may come and dwell in me!’ The demon fled, crying as though burned, ‘How can I enter God’s house? Great is the power of the Christians!’

Once Parthenius visited Heraclea in Thrace, whose Bishop Hypatian was extremely ill. The Saint revealed to the bishop that avarice was the true cause of his ailment. ‘Give to the poor the goods that you are withholding from them, and you will recover.’ The Metropolitan had himself carried to the church on a stretcher and publicly gave all his possessions to the poor. Three days later he was completely cured. On leaving the city, Parthenius told the Metropolitan that his own death was near and, soon after returning to Lampsacus, reposed in peace.

Our Venerable Father Luke the New of Mount Stirion (ca. 950)

Is there such a thing as a natural monk? Saint Luke was born in 896 to pious parents who came from Aegina but were forced to settle on the Greek mainland due to Saracen raids. From his earliest years, he showed a desire for a life of ascesis and contemplation usually only found in seasoned elders. He abstained from all flesh, cheese, eggs, and delicacies, drank only water, and kept a total fast on Wednesdays and Fridays. While herding cattle or tilling the family fields, he would often give away his food and even his clothing to the poor, returning home naked. When his father died, he abandoned farm work to devote himself entirely to prayer, making such progress that he was often lifted above the ground while praying. After a time he secretly left home and entered a monastery in Athens (he was now only fourteen years old), but the abbot sent him home after seeing his mother every night in dream, tearfully calling for her son. He returned home for a while, but when he had obtained her permission to leave once again set out upon the monastic life. He traveled widely, living as a hermit in various places, sometimes attached to a monastery and sometimes not. Often he would be forced to move by the number of visitors who learned of his holiness, no matter how secretly he tried to live, and came to him for prayer or a word of counsel or prophecy. Once he lived for three years on the island of Ampelon; his sister would occasionally bring him some bread, but he gave much of it away to the needy or to passing sailors. Finally, his health damaged, he returned to the mainland at the entreaties of his disciples and settled at a place called Stirion (which may be a corruption of Soterion), where he built a hermitage.

Saint Luke fell ill in his seventh year at Stirion. Embracing his disciples, he asked them to pray for him, prophesying that the place where he died would someday be the site of a great church and monastery; he then reposed in peace and joy.

His tomb exuded a fragrant oil which was collected and burned in a lamp, and many miracles and healings were wrought at the tomb. As the Saint had predicted, two churches and a monastery were built there, and the monastery of Hosios Lukas became a great place of pilgrimage, as it remains to this day.