Romans 14.9-18 (Epistle)

9Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii. 10Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” 12Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. 13Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. 14Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat. 15Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. 17Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.

Matthew 12.14-16, 22-30 (Gospel)

14Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus. 15Dar Isus, ca Unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii 16şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut; 22Atunci I-au adus un îndrăcit orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea. 23Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” 24Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” 25Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui. 26Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui? 27Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri. 28Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi. 29Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa. 30Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.

St Thomas of Mt Maleon (10th c.)

He was a renowned general, known for his great size and courage, his many victories against barbarian enemies, and his considerable wealth. But, forsaking wealth and reputation to follow Christ, he retired to the desert to live in asceticism. The Prophet Elias appeared to him and, accompanied by a pillar of fire, led him to Mount Maleon, near the Holy Mountain. There he lived in solitude, giving his days and nights to prayer. Like so many who seek to hide their holiness from the world, he was discovered, and people began to come to him for healing of their ailments and those of their loved ones. The saint healed countless ailments, drove out demons, cured the blind, and made water to pour forth from barren earth. In prayer he appeared as a pillar of fire. He reposed in peace, and his relics continued to be a powerful source of healing.

Holy Martyr Kyriake of Nicomedia (289)

Dorotheos and Eusebia, a devout, aging Christian couple who lived in Anatolia, had no children. After many years, their fervent prayers for a child were answered, and they were blessed with a daughter, whom they named Kyriake (‘Sunday’ in Greek) because she was born on the Lord’s day. The child grew up beautiful in body and soul and, though she had many suitors, chose to consecrate herself entirely to God and remain single. One of her suitors, angered at her refusal, denounced her and her parents to the Emperor Diocletian. Dorotheos and Eusebia were subjected to cruel tortures, then sent into exile, where they died under further torture. Kyriake was sent to Maximian, Diocletian’s son-in-law, for trial. By his orders, she was subjected to a horrifying series of torments; but Christ Himself appeared to her in prison, healing and comforting her. Many pagans came to believe in Christ when they saw her miraculously saved from death by fire or from wild beasts; all of these were beheaded. Kyriake told Apollonius, the general who supervised her tortures: ‘There is no way that you can turn me from my faith. Throw me into the fire — I have the example of the Three Children. Throw me to the wild beasts — I have the example of Daniel. Throw me into the sea — I have the example of Jonah the Prophet. Put me to the sword — I will remember the honored Forerunner. For me, to die is life in Christ.’ Apollonius then ordered that she be beheaded. At the place of execution, she raised her hands in prayer and gave up her soul to God before the executioner could take her life.

Note: St Kyriake is also known as Dominica or Nedelja, Latin and Slavonic words for ‘Sunday’.