Acts 23.1-11 (Epistle)

1Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…” 2Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. 3Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!” 4Cei ce stăteau lângă el, i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?” 5Şi Pavel a zis: „N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: „Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.” 6Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată.” 7Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat. 8Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9S-a făcut o mare zarvă; şi câţiva cărturari din partida fariseilor, s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: „Noi nu găsim nicio vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger…?” 10Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cetăţuie. 11În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.”

John 16.15-23 (Gospel)

15Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. 16Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.” 17La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi: „Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea” şi: „Pentru că Mă duc la Tatăl”?” 18Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme”? Nu ştim ce vrea să spună.” 19Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi: „Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea”? 20Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. 23În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.

Holy Martyr Lucillian and those with him (270)

Lucilian spent most of his life as a pagan priest. In advanced old age, he learned the truth of the Christian faith and was baptized. The conversion of so public a figure quickly attracted attention, and Lucilian was brought to trial in Nicomedia. After enduring many tortures he was imprisoned with four young Christians, scarcely older than children: Claudius, Hypatius, Paul and Dionysius. When they were brouht before Silvanos the governor, all five confessed their faith and were sentenced to death and cast into a fiery furnace. When they miraculously emerged unharmed, they were taken to Byzantium, where the four young men were beheaded and Lucillian was crucified. A maiden named Paula openly carried away the martyrs’ bodies and buried them. For this she in turn was tortured and, refusing to renounce her faith in Christ, beheaded. This was in the reign of the Emperor Aurelian. A church was built in their honor in Constantinople.

Hieromartyr Lucian (2nd c.)

He was a Roman nobleman, a disciple of the Apostle Peter. Pope Clement sent him, along with St Dionysius the Areopagite, to preach the Gospel in Gaul, ordaining them both as bishops before they left. The Emperor Domitian later sent soldiers to Rome to seize Christian evangelists. They killed St Dionysius in Rome, then, hearing of the work of St Lucian, tracked him until found him in what is now Belgium. There he was beheaded along with his two fellow-missionaries, Maxianus the priest and Julian the deacon. A church was built over his relics.

Holy Martyr Dimitri, Tsarevich of Russia (1591)

He was murdered at the age of eight by the evil designs of Boris Godunov, in the town of Uglich. After his death he appeared to a monk and accurately foretold Boris Godunov’s death. Countless miracles were worked at the grave of the Tsarevich. When his tomb was opened fifteen years after his death, his relics were found whole and incorrupt, and were solemnly buried in the Church of the Archangel Michael in Moscow.

The circumstances of Boris Godunov’s death are worth telling. He first tried to kill the Tsarevich using the strongest poison, but it had no effect. He then had the child publicly beheaded. Not long afterwards a ‘false Dimitri’ arose, claiming to be the Tsarevich, and rallied a great army against Godunov. Godunov was driven to such a desperate position that he took his own life by poison, the ‘remedy’ he had intended for the true Dimitri.