Acts 19.1-8 (Epistle)

1Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici 2şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” 3„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” 4Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. 6Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau. 7Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi. 8În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.

John 14.1-11 (Gospel)

1Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. 2În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. 3Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. 4Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” 5„Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” 6Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. 7Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.” 8„Doamne”, I-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.” 9Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”? 10Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. 11Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.

Virgin-martyr Theodosia of Tyre (308)

During the persecutions of the Emperor Maximian, the virgin Theodosia came to comfort a group of Christians who were standing before the governor of Caesarea in Palestine. When she encouraged them not to shun martyrdom, she too was brought before the judge, who ordered that a stone be tied around her neck and that she be thrown into the sea; but angels carried her to shore unharmed. The judge then ordered that she be beheaded. The night that the sentence was carried out, Theodosia appeared to her parents, surrounded by heavenly light and accompanied by other virgin martyrs, and said, ‘Do you see how great is the glory and grace of my Christ, of which you wished to deprive me?’ (Her parents, wishing to preserve her from martyrdom, had tried to prevent her from confessing Christ).

Commemoration of the First Ecumenical Council (325)

The council was called by the Emperor Constantine the Great and held in Nicea in 325. The teaching of the Alexandrian priest Arius — that Christ is not co-eternal with the Father, but is His divine creation — was attracting many followers throughout the empire, and the Emperor wished for a statement of correct doctrine from the Church. Present at the council were 318 holy hierarchs, including St Nicholas of Myra, St Athanasius the great, and St Spyridon. The council clearly condemned the Arian heresy, formulated the first version of the Symbol of Faith (often called the Nicene Creed), and propounded twenty canons. The Fathers of the Council are commemorated on the Sunday after Ascension.

The Fall of Constantinople (1453); "Blessed Constantine XII, last of the Byzantine emperors, martyred by the Turks (1453)"

On this date in 1453, Constantinople, the capital city of the Christian world, was sacked by the forces of Sultan Mehmet (Mohammed) II, bringing it under Turkish rule, where it remains to this day.

Constantine XII, the last Byzantine Emperor, died defending the city. Sources are sharply divided as to whether he is to be counted as a Christian Martyr. The designation “Blessed Constantine”, above, is from the St Herman Calendar, whose compilers cite Russian martyrologies which list him as a saint. However, the Prologue cites the fall of Constantinople while pointedly omitting any praise of Constantine. He accepted (and never publicly renounced) the false “union” of Florence, and so is counted by some as a heretic. Many Orthodox Christians, including many of the people of Constantinople, saw the city’s fall as divine retribution for the Empire’s acceptance of the union.

Before his death the Emperor donned soldier’s armor and helped to man the ramparts of the City; his body was never found. Though various legends abound, the most likely explanation is that he died with many other defenders and was cast with them into a common grave.