Isaiah 6.1-12 (6th Hour)

1În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. 3Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” 4Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum. 5Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” 6Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” 8Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” 9El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” 10Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.” 11Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot; 12până va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge un mare pustiu.

Genesis 5.1-24 (Vespers)

1Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. 2I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om”, în ziua când au fost făcuţi. 3La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set. 4După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 5Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit. 6La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos. 7După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice. 8Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit. 9La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan. 10După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice. 11Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit. 12La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel. 13După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice. 14Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit. 15La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared. 16După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice. 17Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit. 18La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh. 19După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 20Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit. 21La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. 22După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 23Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.

Proverbs 6.3-20 (Vespers)

3fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el. 4Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! 5Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului… 6Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! 7Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; 8totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului. 9Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? 10Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!… 11Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat. 12Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, 13clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele. 14Răutatea este în inima lui, urzeşte lucruri rele întruna şi stârneşte certuri. 15De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată şi fără leac. 16Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte: 17ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, 18inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, 19martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi. 20Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

St Gregory the Great (the Dialogist), Pope of Rome (604)

He was born in Rome to a wealthy senatorial family. He received a good education in secular and spiritual learning, and became Prefect of Rome. While still in the world, he used his great wealth mostly for the good of the Church, building six monasteries in Sicily and another in Rome itself. At this monastery, dedicated to the Apostle Andrew, Gregory was tonsured a monk. He was appointed Archdeacon of Rome, then, in 579, Papal legate to Constantinople, where he lived for nearly seven years. He returned to Rome in 585 and was elected Pope in 590.

He is famed for his many writings, his generous charity (he gave almost all his income to the poor, and often invited the poor to share his table), and for initiating missionary work among the Anglo-Saxon peoples. The Liturgy of the Presanctified Gifts, celebrated on Wednesday and Friday evenings during Great Lent, was compiled by him. St Gregory introduced elements of the chanting that he had heard in Constantinople into Western Church chant: The Gregorian Chant which beautified the Western churches for many years is named for him. Its system of modes is related to the eight tones of the Eastern church. He is called ‘the Dialogist’ after his book The Dialogues, an account of the lives and miracles of Italian saints.

Saint Gregory reposed in peace in 604.

Our Holy Father Theophanes the Confessor (818)

He was born in 760 to an illustrious and very wealthy family — he was a kinsman of the Emperor Leo the Isaurian. In early life he lived in great luxury, married, and became a member of the Emperor’s court. Later, with his wife’s consent, he abandoned his home, his fortune and his rank to live humbly in a monastery. (His wife also entered monastic life; both of them entered monasteries that they had established with their wealth). Theophanes, though accustomed to a life of splendor and ease, joyfully lived as the lowest of monks for many years. He became so well-known for his faith, purity and wisdom that he was invited to the Seventh Ecumenical Council at Nicaea in 787. He prayed unceasingly for the sick and distressed, and was granted the gift of wonder working: his prayers healed all kinds of illnesses, but especially mania and madness. When he himself fell seriously ill for a long period, he refused to pray for his own healing, but accepted his infirmity with thanksgiving.

When a second iconoclast period arose under the Emperor Leo the Armenian, Theophanes, who was widely known for his defense of the holy icons, was taken to Constantinople and imprisoned under extremely harsh conditions for two years. The Emperor then sent him into exile on the island of Samothrace. There, his body broken by his cruel imprisonment, he lived for only twenty-three days before giving up his soul to God.

Repose of St Symeon the New Theologian (1021)

His main commemoration is on October 12.