James 4.7-5.9 (Epistle)

7Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. 8Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! 9Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare: 10smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa. 11Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. 12Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău? 13Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!”, 14şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. 15Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” 16Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.

17Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat! 1Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă, din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. 2Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sunt roase de molii. 3Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă! 4Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. 5Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel. 6Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit care nu vi se împotrivea! 7Fiţi, dar, îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. 8Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. 9Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.

Mark 11.27-33 (Gospel)

27S-au dus din nou în Ierusalim. Şi, pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii 28şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?” 29Isus le-a răspuns: „Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi la ea, şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. 30Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!” 31Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer”, va zice: „Dar de ce nu l-aţi crezut?” 32Şi dacă vom răspunde: „De la oameni…” se temeau de norod, căci toţi socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc.

33Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim.” Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”

Translation of the relics of St Ignatius of Antioch (107)

For his life, see December 20.

After his martyrdom, devoured by wild beasts in the amphitheater in Rome, only a few bones remained. These precious relics were gathered by the faithful, who took them back to Antioch, where they were received with joy by his former flock.

St Andrei Rublev, iconographer (1430)

Many consider him the greatest iconographer of all time, and his “Holy Trinity” the finest icon. Very little is known of his life. He was born around 1360, and probably studied with the Byzantine iconographer Theophanes the Greek. He is known to have created icons for the Cathedral of the Annunciation in Moscow and the Cathedral of the Dormition at Vladimir. He created a highly spiritual and distinctively Russian iconographic style that set the standard for Russian iconography for centuries thereafter. It is said that he knew St Sergius of Radonezh (July 5). In his later years he became a monk.

Our Holy Father Aphrahat the Persian (4th c.)

He was from the pagan Persian aristocracy, but came to faith in Christ and left his home for the Christian city of Edessa, where he was baptized. He later moved to Antioch, where he lived in prayer and asceticism a short distance from the city. He ate nothing but a small amount of bread until he was extremely old, when he added some greens to his diet. Though he knew very little Greek, he was empowered by the Holy Spirit to win many converts to Christ and to confound the learned Arian heretics who were disturbing the Church in Antioch.

When Aphrahat learned that the Arian Emperor Valens was persecuting Christ’s Church, he moved to the city to support the true Faith. One day the Emperor himself met Aphrahat in the city square and asked him why he had left his solitude and come to Antioch. The Saint answered ‘Tell me this: if I were a maiden at home in my secluded apartment and saw someone setting fire to my father’s house, would you not advise me to put out the blaze as soon as possible? That is what I am doing now, because the Church, the heavenly Father’s house, is burning down in the fire that you have set!’ One of the Emperor’s attendants threatened Aphrahat with death for this impertinence; but the attendant himself later perished, drowned as he was heating water for the Emperor’s bath. This made the Emperor afraid to persecute the holy one, who continued to preach the true Faith and to perform many miracles. He reposed in peace.

Repose of Blessed Father Dimitrios Gagastathis (1975)

Though not yet officially a Saint of the Church, Papa Dimitrios is widely revered in Greece and abroad. His life is an inspiring example of the possibility of great holiness for those living in the world: a simple married parish priest, he spent forty-two years serving his childhood parish, and had nine daughters. He was a spiritual child of Elder Amphilochios of Patmos, and in turn became a spiritual father to many. His biography describes his last years thus: “On October 1, 1973, he resigned for reasons of health. Since then, he remained confined at home, living as a saint with incessant prayer, glorifying and thanking God for the trial of his illness. He delivered his holy soul to the hands of the living God on January 29, 1975, in peace.”

For more on Papa-dimitri, read this biographical sketch.