Matthew 28.16-20 (1st Matins Gospel)

16Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus să meargă. 17Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

Ephesians 2.4-10 (Epistle)

4Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, 5măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). 6El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, 7ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. 8Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Luke 10.25-37 (Gospel)

25Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” 27El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 28„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.” 29Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 30Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. 31Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. 32Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. 33Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. 35A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.” 36Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” 37„Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.

Our Venerable Father Paisius Velichkovsky (1794)

He was born in Ukraine in 1722, one of the many children of a priest. He attended the Ecclesiastical Academy in Kiev, but was disappointed by the worldliness, love of ease and western theological climate that he found there.

After four years he left the school and embarked on a search for a spiritual father and a monastery where he could live in poverty. He eventually found wise spiritual guides in Romania, where many of the Russian monks had fled after Peter the Great’s reforms. From there he traveled to the Holy Mountain. Spiritual life was at a low ebb there also, and Plato (the name he had been given as a novice) became a hermit, devoting his days to prayer and reading the Holy Scriptures and the writings of the Fathers. After four years, a visiting Elder from Romania tonsured him a monk under the name Paisius, and advised him to live with other monks to avoid the spiritual dangers of taking up the solitary life too soon. A few brethren from Romania arrived, seeking to make him their spiritual father, but as he felt unworthy to take on this task, all of them lived in poverty and mutual obedience. Others joined them from Romania and the Slavic countries, and in time they took up the cenobitic life, with Paisius as their reluctant abbot.

In 1763 the entire community (grown to sixty-five in number) left the Holy Mountain and returned to Romania. They were given a monastery where they adopted the Athonite rule of life. Abbot Paisius introduced the Jesus Prayer and other aspects of hesychasm to the monastic life there: before this time, they had been used mostly by hermits. The services of the Church were conducted fully, with the choirs chanting alternately in Slavonic and Romanian. The monks confessed to their Elder every evening so as not to let the sun go down on their anger, and a brother who held a grudge against another was forbidden to enter the church, or even to say the Lord’s Prayer, until he had settled it.

The monastic brotherhood eventually grew to more than a thousand, divided into two monasteries. Visitors and pilgrims came from Russia, Greece and other lands to experience its holy example.

St Paisius had learned Greek while on Mt Athos, and undertook to produce accurate Slavonic translations of the writings of many of the Fathers of the Church. The Greek Philokalia had been published not long before, and St Paisius produced a Slavonic version that was read throughout the Slavic Orthodox world. (This is the Philokalia that the pilgrim carries with him in The Way of a Pilgrim).

The Saint reposed in peace in 1794, one year after the publication of his Slavonic Philokalia. The Synaxarion summarizes his influence: “These translations, and the influence of the Saint through the activity of his disciples in Russia, led to a widespread spiritual renewal, and to the restoration of traditional monastic life there which lasted until the Revolution of 1917.”