Isaiah 43.9-14 (Vespers)

9Să se strângă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi prorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: „Adevărat!” – 10„Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul – voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost niciun dumnezeu, şi după Mine nu va fi. 11Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun mântuitor! 12Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin între voi: voi Îmi sunteţi martori – zice Domnul – că Eu sunt Dumnezeu. 13Eu sunt de la început, şi nimeni nu izbăveşte din mâna Mea; când lucrez Eu, cine se poate împotrivi? 14Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: Din pricina voastră, trimit pe vrăjmaş împotriva Babilonului şi cobor pe toţi fugarii, chiar şi pe haldei, pe corăbiile cu care se făleau.

Wisdom of Solomon 3.1-9 (Vespers)

Wisdom of Solomon 5.15-6.3 (Vespers)

Luke 12.2-12 (Matins Gospel)

2Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. 3De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. 4Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. 5Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. 6Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. 8Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; 9dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta. 11Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi; 12căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

Ephesians 1.1-9 (Epistle)

1Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus: 2Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos. 3Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. 4În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, 5ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, 6spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. 7În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său 8pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; 9căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,

Romans 8.28-39 (Epistle, New Martyrs)

28De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. 29Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. 30Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. 31Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 33Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! 34Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 35Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? 36După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” 37Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 38Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

39nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Luke 4.16-22 (Gospel)

16A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, 17şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: 18„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi 19şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” 20În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. 21Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” 22Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”

Luke 21.12-19 (Gospel, New Martyrs)

12Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu. 13Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. 14Ţineţi bine minte să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde; 15căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri. 16Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. 17Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. 18Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. 19Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

Holy Protomartyr Thecla, Equal to the Apostles (1st c.)

She was born in Iconium of prominent pagan parents. At the age of eighteen she was instructed in the Faith of Christ by the Apostle Paul himself. She forsook her family and her betrothed, vowing herself to a life of virginity in the service of Christ. She traveled in the ministry of the Gospel with St Paul. After many travels and sufferings for the sake of Christ, she retired to Seleucia to devote herself to prayer and asceticism. There she healed many of the sick by her prayers, and brought many more to the Faith. Some local doctors envied her and sent some young men to rape her, superstitiously thinking that her healing powers might reside in her virginity. The Prologue says ‘Thecla fled from these insolent young men and, when she saw that they would catch her, prayed to God for help in front of a rock, and the rock opened and hid the holy maiden and bride of Christ. This rock was her hiding-place and her tomb.’

St Silouan, elder of Mt Athos (1938) (September 11 OC)

He was a Russian peasant who traveled to Mt Athos and became a monk in the Russian Monastery of St Panteleimon. He lived so simply, humbly and quietly that he might be forgotten had not Fr Sophrony (Sakharov) become his spiritual child and, after the Saint’s repose, written a book describing his life and teaching: St Silouan of Mt Athos, one of the great spiritual books of our time. It was through Fr Sophrony’s efforts that St Silouan was glorified as a Saint.

Following a vision of Christ Himself, St Silouan withdrew to a hermitage to devote himself entirely to prayer; but he was called back to serve as steward to the monastery. Though he now supervised some two hundred men, he only increased his prayers, withdrawing to his cell to pray with tears for each individual worker under his care. For more than fifteen years he struggled with demonic attacks during prayer until he was almost in despair. At this point Christ spoke to him in a vision, saying ‘The proud always suffer from demons.’ Silouan answered ‘Lord, teach me what I must do that my soul may become humble.’ To this he received the reply, Keep thy mind in hell, and despair not. Silouan made this his discipline in every moment of his life, and was granted the grace of pure prayer. He said that if he ever let his mind wander from the fire of hell, disruptive thoughts would once again plague him. In his humiliation he was filled with a pervasive love for all — he said many times that the final criterion of true Christian faith is unfeigned love for enemies, and that ‘to pray for others is to shed blood.’

St Silouan demonstrates that the Church’s true Theologians are those who manifest in their own lives the fruits of the Church’s hesychastic spirituality, however insignificant they may appear to the eyes of the world.

St Stephen, First-crowned King of Serbia (Simon the Monk) (1224)

“Crowned king at Zica, his foundation, by his brother and spiritual father, St Sava, he was a devout Christian and a wise and peace-loving ruler. Stephen, together with St Sava, raised Orthdooxy to great heights among his people. At his desire, St Sava made him a monk at the time of his death, giving him the name of Simon. He entered into rest in the Lord on September 24th, 1224, and his relics are preserved at Studenica.” (Prologue)