Galatians 5.11-21 (Epistle)

11Cât despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus. 12Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură! 13Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. 14Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 15Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii. 16Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. 17Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. 18Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. 19Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, 20închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Luke 3.23-4.1 (Gospel)

23Isus avea aproape treizeci de ani când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli, 24fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, 25fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, 26fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda, 27fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, 28fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, 29fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, 30fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, 31fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, 32fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, 33fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, 34fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, 35fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, 36fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, 37fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,

38fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. 1Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu,

Hieromartyr Phocas, Bishop of Sinope (102)

He was a zealous, wise and wonder-working bishop in his birthplace, Sinope, which lies on the southern shore of the Black Sea. For bringing many idolators to faith in Christ, he was hated by the pagans. He was arrested by the governor Africanus, subjected to various tortures,and finally scalded to death in a bath-house. He contested for the Faith during the reign of the Emperor Trajan.

Venerable Cosmas, desert-dweller of Zographou, Mt Athos (1323)

“Saint Cosmas came from Bulgaria where his devout parents provided him with a good education in Slavonic and Greek. They wanted him to marry but he was drawn by the love of Christ and, unknown to them, made his way to the Holy Mountain of Athos to become a monk at the Bulgarian monastery of Zographou. On the feast of the Annunciation at the Monastery of Vatopedi, he saw a woman among those serving in the Church and in the refectory, and he was grieved at first to observe this breach of the monastic rule, but overjoyed when he realized that it was the Mother of God who had appeared to him in this way.

“He was clothed in the holy angelic Habit and, after some time, was ordained priest. One day, as he was praying before the icon of the Mother of God, asking her with tears how to achieve his salvation, he heard a voice saying, ‘Let my servant withdraw to the desert outside the monastery.’ He was obedient to the will of God and, with the blessing of his Abbot, lived in silence from then on. Some years later, he was found worthy of the grace of discernment of thoughts and of beholding things happening elsewhere, as well as of other spiritual gifts. In the course of many years, he was the spiritual helper of a great number of monks. At the end of his life, Christ appeared to him saying that he would shortly have a great trial to endure from the Devil. Indeed, the prince of demons made his appearance next day with a host of his servants bewailing and bemoaning their inability to annihilate their great enemy Cosmas, who had held them in check for so long and gained possession, by his virtue, of the throne in Heaven that had once been Lucifer’s. Taking a heavy stick, the demon beat the Saint so violently that he left him half-dead. As God allowed, Saint Cosmas died in peace two days later, on 22 September 1323. When the fathers came from the monastery to bury him, the wild animals gathered round. They kept silent until the end of the service, but howled unusually loud as his body was covered with earth. Then having paid their respects, they made off into the wilderness. Forty days later, the monks came to take up the body of Saint Cosmas and translate it to the monastery, but it was no longer in the grave. Where it now is God alone knows.” (Synaxarion)