Romans 13.1-10 (Epistle)

1Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. 2De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. 3Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. 4El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. 5De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului. 6Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. 7Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea. 8Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. 9De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 10Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.

Matthew 12.30-37 (Gospel)

30Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte. 31De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. 32Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. 33Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui. 34Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. 35Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 36Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. 37Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

Holy Martyrs Proclus and Hilarius (2nd c.)

Proclus was the uncle of Hilarius; both were from Kallippi in Asia during the reign of Trajan. When Proclus was brought to be tried as a Christian, the judge asked him ‘Of what race are you?’ Proclus answered ‘I am of the race of Christ, and my hope is in my God.’ When the judge threatened to torture him, he said ‘When you are afraid to transgress the Emperor’s commands and risk falling into temporal punishment, how much more do we Christians fear to transgress against God’s commands and fall into eternal torment!’ When Proclus was given over to torture, his nephew Hilarius came forward and proclaimed ‘I too am a Christian.’ After torture, both were condemned to death; Proclus was crucified and Hilarius beheaded.

Imagine how the Orthodox Church would benefit if, when we were asked ‘Of what race are you?’ the first answer that came to mind was not ‘I am Greek, Russian, Serbian…’ but ‘I am of the race of Christ!’

St Veronica, the woman with the issue of blood who was healed by the Savior

See Matthew ch. 9, Mark ch. 5, and Luke ch. 8. After the events told in the Gospel, she spent the remainder of her life as a follower of Christ and reposed in peace.

Saint Païsios of the Holy Mountain (1994) (June 29 OC)

‘The future Elder Paisius was born in 1924 and baptized by St. Arsenius of Cappadocia. He spent his youth as a carpenter until WW II, during which he repeatedly distinguished himself in the army by his bravery and self-sacrifice. In 1950 he went to Mt. Athos for eight years, where he was tonsured. Then he was asked to spend some time in his home village of Epirus, in order to defend the faithful against Protestant proselytism. He returned to Mt. Athos in 1964 and stayed in several monasteries, eventually settling in the Panagouda hermitage of Koutloumousiou Monastery, where he remained for fifteen years. Here his reputation as a holy elder and guide grew, and he tirelessly received those thirsting for spiritual direction, allowing himself only two or three hours of sleep each day. He reposed in 1994, one of the most well-known and beloved contemporary elders. Many of his counsels and other writings have been published.’ (St Herman Calendar, 1994)

Elder Païsios was glorified by the Church in 2015; he is commemorated on the anniversary of his repose.