Luke 24.1-12 (4th Matins Gospel)

1În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. 2Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus. 4Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 5Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 6Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.” 8Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. 9La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele. 11Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau. 12Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

Romans 6.18-23 (Epistle)

18Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. – 19Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră! 20Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. 21Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. 22Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.

23Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Matthew 8.5-13 (Gospel)

5Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga 6şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuie cumplit.” 7Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” 8„Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. 9Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: „Du-te!”, şi se duce; altuia: „Vino!”, şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!”, şi-l face.” 10Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. 11Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 13Apoi a zis sutaşului: „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Holy Prophet Amos (8th c. BC)

He was an unlearned shepherd from the village of Tekoa in Zabulon, near Bethlehem. His prophecies, made during the reign of King Uzziah, make up the Old Testament book which bears his name. He is ranked third among the “minor prophets” of the Old Testament.

Holy Martyr Vitus, with Modestus and Crescentia (303)

“St Vitus was born in Sicily of eminent pagan parents. Modestus was his tutor and Crescentia his governess. St Vitus was baptised early and, when only twelve years old, began to live an intensive ascetic life. Angels appeared to him, instructing him and encouraging him in his labours, and he was himself as radiant and handsome as an angel of God. A judge who beat him had the flesh of his arm wither away, but Vitus healed it by his prayers. His father was blinded when he saw twelve angels in his room ‘with eyes like stars and faces like lightning’, but Vitus restored his sight by his prayers. When his father sought to kill him, an angel appeared to him and took him to Lucania on the bank of the river Silaris, together with Modestus and Crescentia. St Vitus performed many miracles there for the sick and insane. He went to Rome at the summons of the Emperor Diocletian and drove out an evil spirit from his son. Far from rewarding him, the Emperor tortured him cruelly when he would not bow down before mute idols, but the Lord delivered him from torture and returned him to Lucania by His invisible arm, and there he and Modestus and Crescentia entered into rest in the Lord. St Vitus’ relics are preserved in Prague.” (Prologue)

In the West, St Vitus’ aid is often invoked for the cure of many ailments, especially insanity and demonic possession. For this reason his name is given to St Vitus’ dance, an acute neurological illness that produces uncontrollable movements in the face and limbs, usually occurring in children.

Blessed Augustine, bishop of Hippo (430), and his mother Monica (387)

After seeking truth among many religious schools, including the Manicheans, Augustine was turned to faith in Christ through the cousel and fervent prayers of his mother St Monica. The story of his early life and conversion is beautifully told in his Confessions. He lived for seventy-six years, the last thirty-five as bishop of Hippo in north Africa. He died in a barbarian attack on that city.

In recent years, a few Orthodox writers have tried to deny that Augustine is a Saint of the Orthodox church (mostly due to some theological errors in his writings which have been unduly promoted in the Latin church). These claims are false: from the time of his canonization, he has been commemorated as a Saint.

Holy Martyr Lazar, Prince of Serbia (1389)

“He was one of the greatest men of Serbia who ruled the kingdom after king Dušan. Upon the death of King Uroš, Lazar was crowned King of Serbia by Patriarch Ephraim. He sent a delegation to Constantinople, including a monk called Isaiah, to plead for the removing of the anathema from the Serbian people. He went to war on several occasions against the Turkish Pasha, finally clashing with the Turkish king, Amurât, at Kosovo on June 15, 1389, being slain there. His body was taken to Ravanica near Cupria, a foundation of his, and buried there, but was later taken to New Ravanica in Srem. During the Second World War, in 1942, it was taken to Belgrade and placed in the Cathedral, where it is preserved to this day and offers comfort and healing to all who turn to him in prayer. He restored Hilandar and Gornjak, built Ravanica and the Lazarica in Kruševac and was the founder of St Panteleimon, the Russian monastery on the Holy Mountain, as well as numerous other churches and monasteries.” (Prologue)