Romans 11.25-36 (Epistle)

25Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. 26Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.” 28În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor. 29Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută. 30După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi după cum, prin neascultarea lor, aţi căpătat îndurare acum, 31tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare. 32Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. 33O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! 34Şi, în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? 35Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”

36Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Matthew 12.1-8 (Gospel)

1În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. 2Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.” 3Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? 5Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? 6Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul. 7Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe!”, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi. 8Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”

Holy Martyr Aquilina of Byblos (293)

She was born of Christian parents, and by the age of seven was already living as a true Christian. She boldly preached Christ to the maidens with whom she played, and for this was brought before the governor during the persecutions of Diocletian. Despite her young age she would not deny Christ to save her life. After horrible tortures, she was left for dead and thrown on a dungheap. But that night an angel appeared to her saying ‘Arise and be healed!’ Aquilina arose fully restored and praising God; but she begged not to be denied a martyr’s death. She heard a voice from heaven saying ‘Go, and it shall be to thee as thou desirest.’ She returned to the city and to the governor’s palace by night, doors opening miraculously before her, and stood before the governor’s own bed. Needless to say, the governor was seized with terror upon waking to see the maiden he had thought dead. The next morning, she was beheaded. Her relics healed many of the sick. At the time of her repose, she was only ten or twelve years old.

Saint Triphyllius, bishop of Leucosia (Nicosia) in Cyprus (370)

He was a disciple of St Spyridon (December 12), and like St Spyridon he became a bishop on Cyprus. Known for his mercy, purity, and ascetical way of life, he was called ‘a living fountain of tears.’ After shepherding his flock well for many years, he reposed in peace.

St Anna and her son John (5h c.)

“Taken as an orphan into the house of a nobleman and treated as an adopted child, she was cared for and educated in that house. The rich man considered her worthy to be married to his son. When the old man died, the family urged the son to put his wife away because of her low birth and to marry another more suited to his rank and wealth. The rich man’s son feared God and did not want to do this. Seeing her husband in difficulties with his family, Anna secretly left him and ran off to a distant island where there was not a living soul. She was pregnant, and soon gave birth to a son. They laboured on the island for thirty years in fasting and prayer. Then, by divine providence, a hieromonk landed on the island. He baptised her son and named him John. Anna lived her ascetic life in the fifth century, and died peacefully.” (Prologue)