Acts 17.1-15 (Epistle)

1Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, 3dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învie din morţi. „Şi acest Isus pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.” 4Unii din ei şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila. 5Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod. 6Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici, 7şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului şi spun că este un alt Împărat: Isus.” 8Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii, 9care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog. 10Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. 11Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa. 12Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut. 13Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele. 14Atunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea. 15Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.

John 11.47-57 (Gospel)

47Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. 48Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.” 49Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; 50oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” 51Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. 52Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. 53Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. 54De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi. 55Paştile iudeilor era aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se cureţe. 56Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”

57Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

Great-martyr Irene of Thessalonica (4th c.)

“Saint Irene was the daughter of a princelet called Licinius; named Penelope by her parents, through a divine revelation she was brought to faith in Christ and at Baptism was renamed Irene. In her zeal for piety she broke in pieces all the idols of her father, who commanded that she be trampled underfoot by horses. But while she remained unharmed, one of the horses rose up and cast down her father, killing him. By her prayer she raised him to life again, and he believed and was baptized. Afterwards, in many journeyings, Saint Irene suffered torments and punishments for her faith, but was preserved by the power of God, while working dread miracles and converting many thousands of souls. At last she came to Ephesus, where she fell asleep in peace, in the first half of the fourth century. Two days after her death, her gravestone was found lifted off, and her grave empty. At least two churches were dedicated to St Irene in Constantinople, and she is the patroness of the Aegean island of Thera, which is commonly called Santorini, a corruption of “Saint Irene.” (Great Horologion)

Note: The most famous Agia Irene church in Constantinople is not named after her, but for the Holy Peace (Greek Irene) of God, which is Christ.

The Prologue’s account differs in several details. St Nikolai places St Irene in the Balkans in the town of Magedon, in apostolic times rather than the 3rd-4th century. In his account Irene learned the Christian faith from her teacher, Appelianus, and was baptised by the Apostle Timothy himself. He attributes the anger of Irene’s father to her refusal to marry rather than her smashing the family idols (though of course she might have done both).