Acts 4.13-22 (Epistle)

13Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus. 14Dar, fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. 15Le-au poruncit doar să iasă afară din sobor, s-au sfătuit între ei 16şi au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită pe care n-o putem tăgădui. 17Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” 18Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. 19Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; 20căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” 21I-au ameninţat din nou şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.

John 5.17-24 (Gospel)

17Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.” 18Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. 19Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai. 20Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi. 21În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. 22Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, 23pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis. 24Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

Martyr Eupsychius of Caesarea in Cappadocia (362)

This holy martyr was a married man, living in Cappadocia. During the reign of Julian the Apostate he, along with some other Christians, destroyed the pagan temple to the goddess Fortuna. (The Prologue says that it was his wedding day). For this he and his companions were cruelly tortured, then beheaded.

At that time St Basil the Great governed the Church in that part of Cappadocia. When the apostate Emperor, going to fight the Persians, came to the town in which Eupsychius was martyred, St Basil went to meet him, bringing three barley loaves as a sign of honor and welcome. The Emperor, ever hostile to Christians, ordered that the bishop be given a fistful of hay in return. Saint Basil said to the Emperor ‘You ridicule us now, O King; we bring you bread, by which we are fed, and you give us miserable food that you, with all your power, are unable to turn into nourishment for men.’ The Emperor perished in the Persian campaign.