Isaiah 49.6-10 (6th Hour)

6El zice: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.” 7Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: „Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.” 8Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării, Te voi asculta, şi în ziua mântuirii, Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite; 9să spui prinşilor de război: „Ieşiţi!”, şi celor ce sunt în întuneric: „Arătaţi-vă!” Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele. 10Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.

Genesis 31.3-16 (Vespers)

3Atunci Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.” 4Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea la câmp, la turma lui. 5El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6Voi însevă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. 8Ci când zicea el: „Mieii pestriţi să fie simbria ta”, toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: „Mieii bălţaţi să fie simbria ta”, toate oile făceau miei bălţaţi. 9Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie. 10Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau bălţaţi, pestriţi şi seini. 11Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacove!” „Iată-mă”, am răspuns eu. 12El a zis: „Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban. 13Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.” 14Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru? 15Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii? 16Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.”

Proverbs 21.3-21 (Vespers)

3A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decât jertfele. 4Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu este decât păcat. – 5Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. – 6Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. – 7Silnicia celor răi îi mătură, pentru că nu vor să facă ce este drept. – 8Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine. 9Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare. – 10Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui. – 11Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept, şi când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. – 12Cel neprihănit se uită la casa celui rău şi vede ce repede sunt aruncaţi cei răi în nenorocire. – 13Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga. – 14Un dar făcut în taină potoleşte mânia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie. – 15Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru cei ce fac răul este o groază. – 16Omul care se abate de la calea înţelepciunii se va odihni în adunarea celor morţi. – 17Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. – 18Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. – 19Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă. – 20Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. – 21Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. –

St Cyril, archbishop of Jerusalem (386)

He was born in Jerusalem in 315, ordained to the priesthood in 346, and succeeded Maximus as Archbishop of Jerusalem in 350. He was exiled three times by the Arian Emperors Constantius and Valens for his unwavering defense of the Faith. Restored by the Emperor Theodosius, he did not return to the throne, but lived for eight years in peace before reposing in 386.

He was known to all his people as a tireless defender of the poor, and as a great ascetic. He was gentle and humble in his bearing, pale and gaunt from fasting. He struggled throughout his time against the Arian heresy, which had become very strong, claiming the allegiance even of the Emperors. In addition, he lived through the reign of Julian the Apostate, who tried by many means to weaken and undermine the Church and the Christian Faith.

Of St Cyril’s many writings, the best-known are his Catecheses, considered the oldest systematic summary of Christian teaching.

St Ananias (Aninus) the Wonderworker (?)

“Born in Chalcedon, he was little of stature, like Zaccheus, but great in spirit and faith. He denied himself to the world at the age of fifteen and settled near the River Euphrates in a little hut, where he atoned for his sins, and prayed to God, at first with his teacher Mayum and then, after Mayum’s death, alone. By the power of his prayers he filled an empty well with water, healed the sick of various pains and tamed wild beasts. There was a tamed lion with him as his servant. He had insight into distant happenings. When robbers attacked a stylite, Pionius, at some distance from him, and beat him up to such an extent that he decided to come down from his pillar and go to complain to the judges, St Aninus saw his intention in his soul and sent him a letter by means of his lion, telling him to set aside his intention, to forgive his assaulters and to continue in his asceticism. He was inexpressibly generous. The bishop of Neo-Caesarea made a gift to him of a donkey, to ease his carrying of water from the river, but he gave this donkey to some poor man who had complained to him of his poverty. The bishop gave him a second donkey, but he gave that away. Then the bishop gave him a third donkey, not for his own but only to serve as a water-carrier, to be kept and returned. At the time of his death, he saw Moses, Aaron and Or coming to him and calling: ‘Aninus, the Lord is calling you. Get up and come with us.’ This he revealed to his disciples, and gave his spirit to the Lord whom he had served so faithfully. He was 110 years old when he finished his earthly course.” (Prologue)

Saint Nikolai (Velimirovic), Bishop of Ochrid and Zica, Serbia (1956)(March 5 OC)

He has been called ‘The New Chrysostom’ for his many grace-filled sermons and writings.

He was born in 1880 in the Serbian village of Lelich. After attending the Seminary of St Sava in Belgrade, he obtained doctoral degrees from both the University of Berne and Oxford University. In 1919, Archimandrite Nikolai was made Bishop of Zica.

In 1941 Bishop Nikolai was arrested by the Nazis and, after three years’ imprisonment in Ljubostir Vojlovici Monastery, was sent to the infamous Dachau concentration camp along with the Serbian Patriarch Gavrilo. He both witnessed and personally underwent many tortures there until the camp was liberated by the US army in 1945.

After the war he fled Communist-controlled Yugoslavia and emigrated to the United States, where he taught at St Sava’s Seminary, St Vladimir Seminary and St Tikhon seminary. It was at St Tikhon Seminary that he reposed in 1956. His relics rested for awhile at St Sava’s Seminary in Libertyville IL, then were returned to Serbia, where they now reside.

Throughout his adult life, the holy monk and bishop poured forth a steady stream of beautiful homilies and theological and spiritual writings. He is the author of the Prologue from Ochrid, a Slavic Synaxarion. The luminous homilies included therein, one for each day of the year, give a good sample of his inspired writing.

His feast is kept on this day (March 5 OC, March 18 NC) by Orthodox Christians on both the Old and New Calendars.

Note: With the blessing of Bishop Jovan of the Serbian Orthodox Church, Mitrophan Chin is engaged in a project to translate St Nikolai’s Prologue into Chinese. To learn more about this worthy project, see his web site: http://chineseorthodox.n3.net