1 Thessalonians 4.1-12 (Epistle)

1Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat de la noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm şi vă îndemnăm, în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta. 2Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus. 3Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; 4fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, 5nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu. 6Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit. 7Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. 8De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt. 9Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii, 10şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea. 11Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. 12Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.

Luke 11.9-13 (Gospel)

9De aceea şi Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. 10Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide. 11Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? 12Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion? 13Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

Holy Virgin Martyr Anastasia of Rome (256)

She lived in Rome during the reigns of the Emperors Decius and Valerian. At an early age she left all to embrace a life of unceasing prayer, entering a small monastery in Rome, directed by a nun named Sophia. For her Christian faith, she was seized and brought before the governor Probus and, when she boldly confessed Christ and refused to honor the idols, was subjected to a series of vicious tortures, under which she died. An angel led Sophia to retrieve her holy relics, which are now venerated at the monastery of Grigoriou on Mt Athos.

We are sometimes told that monasticism developed in the Church after Christianity became accepted and grew more worldly. The story of St Anastasia is one of many evidences in the lives of the Saints that what we now call monasticism was present from the earliest days of the Church.

Our Holy Father Abramius (366) and his niece Mary (371) of Mesopotamia

Abramius was a Christian of noble birth who, early in life, left all (including a young bride) to live as a solitary monk. This he did for fifty years. When Abramius’ brother died, leaving his seven-year-old daughter Mary orphaned and alone, The Saint took her under his care, giving her a monastic cell near his own. Though Mary devoted herself joyfully to the monastic life, when she was about twenty she fell into sin with a corrupt monk who visited the hermitage. Far worse, she then fell into despair, thinking that she had cast away her salvation, and fled the hermitage to become a harlot in a nearby town. Abramius, unaware of what had happened or where she had gone, prayed constantly for her safety and to be shown where she had fled.

One day a traveler told Abramius what had become of his niece. Immediately he rose up, dressed himself as a soldier and went to the brothel where Mary worked, “for the salvation of a soul meant more to him than hermitage, Habit, ascesis or prayer itself” (Synaxarion). Still disguised, he ordered a meal, his first wine and meat for fifty years, then went with Mary to her room. Only then did he reveal himself, and with tears, not accusing her at all, pleaded with her to leave that place and return with him. “Let us go, my child; let us return to our hermitage. Let your fault be mine. I will answer for it before Christ on the day of judgment.” She returned with him and, with repentance, prayed so ardently that she was soon granted not only assurance of forgiveness but the power to work miracles. St Abramius reposed in peace in great old age; Mary followed him into eternal joy five years later.