Luke 24.36-53 (6th Matins Gospel)

36Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 37Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. 38Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? 39Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” 40(Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) 41Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 42I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. 43El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. 44Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” 45Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. 46Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. 47Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 49Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” 50El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. 51Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. 52După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 53Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Romans 12.6-14 (Epistle)

6Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. 7Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. 8Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie. 9Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine. 10Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. 11În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. 12Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. 13Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. 14Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi, şi nu blestemaţi.

Matthew 9.1-8 (Gospel)

1Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a venit în cetatea Sa. 2Şi iată că I-au adus un slăbănog care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!” 3Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!” 4Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? 5Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate îţi sunt păcatele”, sau a zice: „Scoală-te şi umblă”? 6Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, „Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul şi du-te acasă.” 7Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă. 8Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

St Thomas of Mt Maleon (10th c.)

He was a renowned general, known for his great size and courage, his many victories against barbarian enemies, and his considerable wealth. But, forsaking wealth and reputation to follow Christ, he retired to the desert to live in asceticism. The Prophet Elias appeared to him and, accompanied by a pillar of fire, led him to Mount Maleon, near the Holy Mountain. There he lived in solitude, giving his days and nights to prayer. Like so many who seek to hide their holiness from the world, he was discovered, and people began to come to him for healing of their ailments and those of their loved ones. The saint healed countless ailments, drove out demons, cured the blind, and made water to pour forth from barren earth. In prayer he appeared as a pillar of fire. He reposed in peace, and his relics continued to be a powerful source of healing.

Holy Martyr Kyriake of Nicomedia (289)

Dorotheos and Eusebia, a devout, aging Christian couple who lived in Anatolia, had no children. After many years, their fervent prayers for a child were answered, and they were blessed with a daughter, whom they named Kyriake (‘Sunday’ in Greek) because she was born on the Lord’s day. The child grew up beautiful in body and soul and, though she had many suitors, chose to consecrate herself entirely to God and remain single. One of her suitors, angered at her refusal, denounced her and her parents to the Emperor Diocletian. Dorotheos and Eusebia were subjected to cruel tortures, then sent into exile, where they died under further torture. Kyriake was sent to Maximian, Diocletian’s son-in-law, for trial. By his orders, she was subjected to a horrifying series of torments; but Christ Himself appeared to her in prison, healing and comforting her. Many pagans came to believe in Christ when they saw her miraculously saved from death by fire or from wild beasts; all of these were beheaded. Kyriake told Apollonius, the general who supervised her tortures: ‘There is no way that you can turn me from my faith. Throw me into the fire — I have the example of the Three Children. Throw me to the wild beasts — I have the example of Daniel. Throw me into the sea — I have the example of Jonah the Prophet. Put me to the sword — I will remember the honored Forerunner. For me, to die is life in Christ.’ Apollonius then ordered that she be beheaded. At the place of execution, she raised her hands in prayer and gave up her soul to God before the executioner could take her life.

Note: St Kyriake is also known as Dominica or Nedelja, Latin and Slavonic words for ‘Sunday’.