Acts 25.13-19 (Epistle)

13După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. 14Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un om, 15împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut osândirea. 16Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât. 17Ei au venit deci aici; şi, fără întârziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să aducă pe omul acesta. 18Pârâşii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. 19Aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu.

John 16.23-33 (Gospel)

23În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. 24Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. 25V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl. 26În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. 27Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu. 28Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.” 29Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nicio pildă. 30Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.” 31„Acum credeţi?”, le-a răspuns Isus. 32„Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.

33V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

St Michael the Confessor, bishop of Synnada (818)

“This Saint was from Synnada in Phrygia of Asia Minor. In Constantinople he met Saint Theophylact (March 8); the holy Patriarch Tarasius, learning that Michael and Theophylact desired to become monks, sent them to a monastery on the Black Sea. Because of their great virtue, St Tarasius afterwards compelled them to accept consecration, Theophylact as Bishop of Nicomedia, and Michael as Bishop of his native Synnada. Because St Michael fearlessly confessed the veneration of the holy icons, he was banished by the Iconoclast Emperor Leo V the Armenian, who reigned from 813 to 820. After being driven from one place to another, in many hardships and bitter pains, St Michael died in exile.” (Great Horologion)

Holy Myrrh-bearer Mary, wife of Cleopas

Holy Martyr Michael of St Sabbas' Monastery(9th c.)

When his parents died, the young Michael gave away all his goods and travelled to Jerusalem, where he entered the monastery of St Sabbas the Sanctified. Once he was sent into town to sell some handwork for the monastery. A eunuch of an Arab princess met him in the street and brought him to princess’ home to show his wares. (Jerusalem was ruled by Muslim Arabs at that time.) The princess, like Potiphar’s wife, conceived an illicit passion for the young monk and invited him to her bed. When he refused, the angry princess had him beaten and taken to the Sultan, where she accused him of blasphemy against Mohammed. The Sultan tried to make him accept Islam, but he refused. When a dose of poison had no effect on the holy Michael, the Sultan had him publicly beheaded in the center of Jerusalem. The monks retrieved his body and gave it honorable burial at his monastery.

Holy Virgin Euphrosyne, Princess of Polotsk (1173)

“She was the daughter of Prince Vseslav of Polotsk. When her parents wished her to be married, she ran away to a monastery and became a nun. An angel of the Lord appeared to her three times to show her the place where she was to build a new monastery for virgins. She brought her own sister, Evdokia, into monasticism and many other young girls from the ranks of the aristocracy. One kinswoman of hers, Zvenislava, a princess of Borisov, brought all her wealth, clothing and precious jewels, and said: ‘I count all the beauty of this world as naught, and wish to give these fine things, prepared for my marriage, to the Church of the Saviour. And I desire to espouse myself to Him in a spiritual marriage, and to bow my head beneath His easy and light yoke.’ Euphrosyne professed her too, and gave her the name Evpraxia. In old age, Euphrosyne evinced a desire to die in Jerusalem, and prayed for this boon. God heard her prayer, and she did indeed die in the monastery of St Theodosius in Jerusalem on May 23rd, 1173, during a visit there.” (Prologue)